Increderea in propria persoana

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Omul trebuie sa ceara necontenit de la Dumnezeu sa-i dea putere sa mearga in viata potrivit voii Sale. Fara aceasta cerere, omul poate ajunge in prapastie. Doar increderea in propria persoana, e pentru mine o credinta intr-o busola stricata, o ai, dar nu te ajuta sa fii pe drumul cel bun.

Prima fericire rostită de Mântuitorul ne învaţă că prima virtute pe care trebuie să o aibă creştinul este să fie "sărac cu duhul". Astă fericire , înăbuşă încrederea oarbă în tine , înăbuşă autoaprecierea "corectitudinii "tale , înăbuşă aprecierea deformată că X sau Y a fost într un fel sau altu , căci :"Spre cine voi căuta , decât spre cel blând şi liniştit , care tremură în cuvintele Mele " . Sunt unii oameni care sunt smeriţi , fiind constrânşi de împrejurări. Însă Domnul Hristos nu a făcut referire la această categorie, ci la cei care se smeresc de bună voie , adică la cei care sunt lipsiţi de trufia minţii şi de iubire de sine excesivă , păcate prin care au căzut îngerii cei răi şi primii oameni. Săraci cu duhul sunt creştinii care , cugetând mereu la desăvârşirea dumnezeiască , realizează cât de departe sunt ei de ea , cei ce îşi dezlipesc de bunăvoie inima de bunurile pământeşti şi îsi eliberează sufletul de iubirea fără măsură a acestora. Aceşti creştini , oricât ar fi de virtuoşi , nu se cred niciodată desăvârşiţi şi depun eforturi pentru a urca treaptă cu treaptă , cât mai sus, pe scara desăvârşirii. Fiind convinşi că nu pot face nimic pentru mântuirea lor fără ajutorul şi harul lui Dumnezeu şi că, atâta vreme cât trăiesc pe pământ , sunt încă departe de fericirea veşnică , creştinii imploră necontenit îndurarea harului lui Dumnezeu, despre care am mai vorbit pe alt thread , de la Topicul :"Rugăciunea".