De ce ne temem sa-I spunem numele ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

Iar Tatal nostru se refera tot la Dumnezeu Creatorul, la prima Persoana, ca doar El e Tatal, Hristos e Fiul.

Când spun "Tatăl nostru", mă refer la Dumnezeu Unul, alcătuit din Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Fiul este fiu în raport cu Tatăl, nu cu mine. Cele şapte cereri ale Rugăciunii Domneşti se adresează lui Dumnezeu, pe rând, unui ipostas sau altuia al Său: sunt cereri care se înlănţuie perihoretic. "Vie împărăţia Ta", îmi pare a se adresa cu precădere Fiului, pe care Îl aşteptăm ca pe un împărat. La fel, "iartă-ne nouă greşelile nostre" îmi pare a se adresa cu precădere Fiului, El este judecătorul nostru de la care sperăm îndurare. "Şi ne mântuieşte de cel rău" îmi pare a se adresa Duhului Sfânt, care este Paraclet.

De fapt, toate rugăciunile se adresează lui Dumnezeu Unul, fiindcă cele trei persoane ale Sale împreună lucrează în Cer, în lume, în noi înşine. Noi avem în vedere un atribut sau altul, adică noi îi atribuim opera de creaţie, de exemplu, mai mult lui Dumnezeu Tatăl, etc, dar în lucrarea lor, ştim că sunt nedespărţiţi. Ca să evităm orice confuzie, este de departe preferabil să folosim termenul original grec de "ipostasuri" traducerii latine imperfecte de "persoane".