Bunica mea a plecat la Domnul...

[georgeval]

În prealabil postat de glykys

Si iata ca azi este cea de-a 40-a zi, in care simt o mare usurare, pentru ca nadajduiesc foarte tare ca acum se bucura in cer, daca nu cu sfintii, macar cu dreptii, iar rugaciunile sfintilor, in special ale Maicii Domnului si ale Sfintei Parascheva, slujbele si pomenirile care i s-au facut, rugaciunile si gandurile bune ale noastre, ale voastre si ale tuturor sa plineasca faptele ei bune.

Va multumesc mult ca mi-ati fost toti alaturi, fiecare cum ati putut, prin pomenirea ei la Liturghie,in bisericile si manastirile la care se duc ei, la Psaltire in ultimele 3 zile, la parastase, la rugaciunile voastre personale. Nu v-am vazut niciodata, dar va simt tare aproape de sufletul meu.

Ii multumesc mai ales doamnei Icamilin, care o pomeneste si pe bunica, alaturi de tatal dumneai si celor care au acceptat sa citeasca din Psaltire, in plus fata de randuiala lor de rugaciune, una-doua catisme pentru sufletul ei: anna21, Zaharia2009, Miha-Anca, LaraG, Vladcat, Costel si parintelui Negroponte care o pomeneste la Liturghie, in biserica sa.

M-a ajutat si m-a intarit Dumnezeu foarte tare si mi-a scos in cale, si in viata de afara, si pe forum, oameni saritori si rugatori care au raspuns imediat apelului meu de orice fel, pentru ca bunica sa aiba parte de randuiala cat mai completa. Am fost foarte emotionata de randurile pe care mi le-ati scris si de sprijinul vostru moral. Bunica a fost, intr-adevar, un om pe care Dumnezeu l-a iubit si i-a daruit multi talanti, dar pe care l-a si incercat mult. Poate ca nu exagerez spunand ca socotesc ca in toata viata ei nu a primit atata ajutor de la oameni cat a primit acum, dupa moarte.

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

P.S. Va rog sa nu uitati sa o pomeniti, cum si unde puteti, si de acum inainte! Vesnica ei pomenire!
Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

De foarte multe ori ne atasam mai mult de bunici decat de parinti, ne aruncam in bratele lor atunci cand fugeam de mania parintilor, este de inteles sa fim indurerati la plecarea lor din lumea aceasta.