Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat ajung sa iubesc mai mult animalele

În prealabil postat de AlinB

Un om care intoarce spatele umanitatii cu o doza de dusmanie in favoarea animalului este un om care in profunzimea sa a renuntat de fapt la propria umanitate si fara sa constientizeze este de fapt parte a spectacolului care ii provoaca dezamagire.
Cel pacatos se vede pe sine bun si pe ceilalti rai, Sfantul vede exact invers, pe el primul dintre pacatosi si pe ceilalti mult mai buni decat el.
Sfantul iubeste animalele, ca parte a creatiei lui Dumnezeu, dar nu in opozitie cu oamenii sau in defavoarea lor.

Frumoasa postare, inspirata zicere!
Multumesc...
Repet, macar ca ma ajuta pe mine sa imi reamintesc: oare nu e constructiv sa consideram ca facem exercitii de afectiune in timpul vietii noastre? oare nu vrea Dumnezeu sa invatam, treptat, dragostea? oare acest lung proces nu e in folosul nostru cand e luat ca exercitiu permanent si nu ca etapa definitiv incheiata? Eu asa cred si uneori se produce un dezechilibru intre capacitatile noastre afective dar avem mereu sansa sa nazuim catre echilibrare. Completitudinea dragostei in persoana umana e un ideal care pune cel mai bine in valoare prezenta lui Dumnezeu in viata noastra.
Doamne ajuta!