Grade, tipuri si semne ale influentei demonice

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

Mihnea, cum poate sti o persoana daca este posedata sau nu?
Vroiam sa deschid un topic nou despre cum trebuie facut pentru a deosebi duhurile, dar uitandu-ma pe site cam pe unde sa il incadrez, mi-am zis ca de fapt poate ca este deja inclus in ceea ce ai scris deja. Ideea este ca protestantii sunt acuzati deseori de catre unii ortodocsi ca ceea ce se intampla miraculos la ei este de fapt de la satana. Asta inseamna ca, daca ar fi adevarat, ar trebui sa aiba o oarecare forma de posesie demonica.
Intrebarea mea este: un posedat poate face rugaciuni Domnului si sa ramana posedat? Un om care face minuni, sau prin care se fac minuni, cum ar putea sti ca minunile vin intr-adevar de la Dumnezeu si nu este vorba despre o posesie demonica si ca atare de minuni facute de diavol?
Daca intrebarile sunt nepotrivite acestui topic, va rog sa imi spuneti si deschid unul separat.
Multumesc.

Bune întrebări şi foarte ontopic.

1. Cred că este foarte greu, dacă nu cumva imposibil ca o persoană care deja a ajuns la stadiul posesiei să îşi mai dea seama în cât de mare măsură e influenţată de diavol. Pentru asta există preoţi şi există duhovnic. Pe de altă parte, chiar preoţii şi duhovnicii ar trebui să aibă o anumită pregătire în această privinţă şi să nu trateze asemenea situaţii cu superficialitate, după cum, din câte am înţeles, s-a făcut în cazul Tanacu.
2. Minunile protestanţilor vin de la diavol ? Posibil, dar nu putem să afirmăm asta la modul general, fără a risca două imprudenţe într-o singură propoziţie.
Mai întâi, trebuie constatate, cercetate şi confirmate acele minuni. Multe lucruri despre care se spune că sunt minuni, de fapt sunt fenomene naturale sau chiar rodul fraudei. În cercetarea miracolelor, Biserica Catolică are un mecanism foarte complicat, cu două furci caudine, atât la nivelul Bisericii Particulare unde pretinsa minune s-a petrecut, cât şi la nivelul universal al Bisericii, unde acelaşi segment din Curie care se ocupă de sfinţi se ocupă şi de minuni. Întotdeauna se pleacă de la premiza că minunea nu a existat, poziţie numită şi "atitudine negativă". Nu ajunge ca cineva să declare că s-a vindecat, ci trebuie să fie vorba de o boală a cărei vindecare să fie inexplicabilă potrivit stadiului actual al ştiinţei, să fie confirmată de 4 dosare medicale (atât boala cât şi vindecarea ei, fiecare dintre ele necesitând aviz al unor medici independenţi cât şi aviz al unor medici desemnaţi de Biserică), vindecarea să se petreacă instantaneu sau într-o perioadă foarte scurtă de timp, să existe martori şi mărturii scrise. Din mii de dosare cu minuni, abia câteva pe an primesc certificarea Bisericii.
Pe urmă, nu trebuie plecat de la ideea că tot ce vine de la protestanţi vine de la dracul şi că orice protestant suferă de posesie demonică. Schisma el o inspiră, fără doar şi poate, rămânând de cercetat dacă acele eventuale minuni tot de la ucigă-l toaca vin. Dumnezeu, care şi pe un măgar l-a făcut să profeţească, desigur că poate să ofere anumite carisme şi celor care rejectează Biserica Lui. El este capabil să transforme răul în bine, a făcut asta de atâtea ori !

3. Posesia nu se vindecă prin simpla rugăciune. Mai întâi, cel cu adevărat posedat a încetat de mult să se mai roage, fiind într-o asemenea stare încât nici nu i-ar fi prea uşor să mai ducă o rugăciune la sfârşit. Este ca atunci când aş avea de dus o greutate mare, de care sunt covârşit. Nu o pot duce singur, am nevoie de ajutor. Dacă povara mea este o greutate materială, atunci am nevoie de ajutor material: oameni care să pună umărul, să pună priceperea lor şi sculele lor. Tot aşa e şi dacă am o asemenea povară spirituală. Nu pot singur, am nevoie de ajutor. Umărul care mă ajută şi îmi oferă ajutorul supranatural de care am nevoie este norul de martori al lui Dumnezeu. Priceperea este experienţa exorcistului, iar sculele lui spirituale sunt cele ale Bisericii: obiecte sfinţite, formule, devoţiuni.

4. Cum putem deosebi minuni făcute de Dumnezeu cu minuni făcute de diavol ? E mult de discutat aici. Subiectul e pasionant în sine şi poate fi, uneori, util. Merită dezvoltat cu altă ocazie.