linistea in familie depinde de viata sexuala?

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

Foarte frumos ati inteles si descris fenomenul.

Insa sa nu uitam de liantul atat de important intr-o familie :comunicarea!
Daca exista o comunicare totala si sincera, toate se inteleg si peste orice se poate trece.In cazul varstei inaintate, a unei boli sau a unei neputinte, alternativa in mod firesc, nu exista.Relatiile extraconjugale nu sunt o justificare pentru nimic.Cine este predispus la asta, o va face, indiferent de partener.
In schimb, comunicand cu partenerul, se va trece altfel, fara prea mari frustrari peste aceste lipsuri, daca exista iubire si intelegere.Dar intelegerea trebuie sa fie din partea amandurora.Adica perioadele cu tensiuni nejustificate din partea partenerului privat de viata sexuala din cauza varstei/bolii/neputintei celuiilalt partener ,se vor transforma probabil in momente de tristete si apatie, care trebuie tratate cu iubire si intelegere maxima. Nu trebuie sa ingrijoreze pe nimeni acest lucru. E o reactie fireasca a organismului si nu diminueaza cu nimic iubirea( daca este autentica) dintre soti.