linistea in familie depinde de viata sexuala?

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

[nutucutu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

In rationamentul de mai sus aveti o greseala: ati pus egal intre viata sexuala si iubire.
Linistea casei depinde de acest aspect doar daca Il uitam pe Isus. Oare ne casatorim NUMAI sa avem o viata sexuala armonioasa? Oare cel/cea de linga noi nu are si alte calitati? Ori noi sintem precum animalele care intra in calduri si zbiara si tipa pina trece perioada? Scopul casatoriei, cred eu, este ca noi sa ne desavirsim impreuna cu cel de linga noi. Defectele celui/celei de linga noi ne ajuta pe noi sa fim mai rabadatori fata de imperfectiunile aproapelui, iar calitatile celui/celei de linga noi ne ajuta sa devenim si noi mai virtuosi. Viata sexuala este un aspect insurmontabil numai daca noi il consideram asa.

Sa ne gindim la sotiile de marinar care stau 6-8 luni singure. Am cunoscut citeva. Nici una din ele nu mi s-a parut nici frustrata si nici neimplinta.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

Casatoria crestina inseamna unirea deplina a sotilor, din iubire, atat sufleteste cat si trupeste in Sfanta Taina a Dasatoriei. Dumnezeu binecuvinteaza aceasta unire deplina in iubire cand cei doi devin una atat sufleteste cat si trupeste. Dumnezeu nu binecuviteaza numai unirea sufleteasca sau numai unirea trupeasca.

Inainte de casatorie cei doi tineri trebuie sa isi faca analizele medicale. Una din cerintele canonice pentru casatorie este sanatatea trupeasca si sufleteasca. Trebuie sa existe compatibilitate atat bilogica cat si sufleteasca intre cei 2.

Preotii duhovnici cerceteaza in amanunt pe cei doi tineri sa vada daca nu sunt impedimente pentru casatorie, atat de ordin trupesc cat si sufletesc.

Din fericire multe "handicapuri" sunt doar incapacitati temporare de natura psihica care se pot rezolva prin terapii adecvate atat in cazul barbatului cat si al femeii. De asemenea si bolile fizice se pot vindeca prin tratamente adecvate. Cazurile de boli trupesti grave care duc la impotenta in cazul barbatului sunt rare. Si in cazul femeii este la fel.

Daca boala unuia dintre soti apare dupa casatorie, iar sotul sau sotia nu isi mai poate indeplini indatoririle firesti in casatorie, atunci se cere staruitor ajutorul lui Dumnezeu pentur vindecarea bolii, insa acesta insa nu este motiv de divort! Dumnezeu vindeca caci "la Dumnezeu toate sunt cu putinta." Se participa la Taina Sfantului Maslu, cu binecuvantarea preotului duhovnic se merge la medici pentru tratamente de specialitate.

Daca insa sotul/sotia care este sanatos trupeste, cauta implinirea sexuala in afara casatoriei (chiar daca partenerul este bolnav) acesta este pacat, pacatul desfranarii. Desfranarea este motiv de divort. Deisgur acesta este un caz delicat care trebuie analizat cu atentie de preotul duhovnic.

În prealabil postat de N.Priceputu

Pentru că dacă liniştea casei depinde de acest aspect şi el este insurmontabil, gândiţi-vă ce se întâmplă într-un cuplu în care unul dintre soţi fie are un handicap, fie pur şi simplu nu-l poate mulţumi pe celălalt. Celălalt va fi frustrat şi, chiar dacă va încerca să-şi ţină frustrările în frâu, ele tot vor izbucni. Va fi o tensiune permanentă între ei, o nemulţumire. Persoanele cu o educaţie morală vor suferi însă nu vor avea linişte, iar celelalte vor căuta în afară împlinirea acestei nevoi. Şi atunci, mai este aceasta o căsnicie creştină? Unde e Dumnezeu în această iubire?
De aceea îmi vine să spun, ca ucenicii: „Dacă este aşa pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare” (Matei 19, 10)

Foarte frumos ati inteles si descris fenomenul.

Insa sa nu uitam de liantul atat de important intr-o familie :comunicarea!
Daca exista o comunicare totala si sincera, toate se inteleg si peste orice se poate trece.In cazul varstei inaintate, a unei boli sau a unei neputinte, alternativa in mod firesc, nu exista.Relatiile extraconjugale nu sunt o justificare pentru nimic.Cine este predispus la asta, o va face, indiferent de partener.
In schimb, comunicand cu partenerul, se va trece altfel, fara prea mari frustrari peste aceste lipsuri, daca exista iubire si intelegere.Dar intelegerea trebuie sa fie din partea amandurora.Adica perioadele cu tensiuni nejustificate din partea partenerului privat de viata sexuala din cauza varstei/bolii/neputintei celuiilalt partener ,se vor transforma probabil in momente de tristete si apatie, care trebuie tratate cu iubire si intelegere maxima. Nu trebuie sa ingrijoreze pe nimeni acest lucru. E o reactie fireasca a organismului si nu diminueaza cu nimic iubirea( daca este autentica) dintre soti.