Frumusetea fizica si frumusetea interioara

[windorin]

În prealabil postat de glykys

Daca miezul nu e bun, nici produsul nu e bun, chiar daca e frumos ambalat.

Un principiu adevarat, insa cu exceptiile de rigoare.
Slava lui Dumnezeu ca acest principiu nu este perfect valabil si in cazul omului.

In oameni, "miezul", indiferent de caderile ce pot aparea, ramane fiintial bun.
"Miezul" omului este "suflarea de viata" data de Dumnezeu primului om, care nu poate fi decat buna.
Cand interiorul se strica, in urma lucrarii duhurilor rele, ceva bun tot ramane, indiferent de nivelul l'a care a ajuns caderea.

Este insa nevoie de dragoste statornica si de har, spre a putea sparge crusta cea rea care astupa miezul cel bun.
Ma bucura nespus marile intoarceri, intalnite atat in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, cat si in vietile noastre de rand.

Aflam despre fiul cel risipitor ca "si'a venit in fire", adica si'a dat seama de "miezul" lui autentic.
Venirea in fire echivaleaza cu coborarea in adancul cel mai din'launtru al omului, care nu poate fi pervertit de rau.
Firea (buna fiintial) nu poate fi pierduta complet in nici un mod cu putinta.