Milostenia catre cersatori

[dobrin7m]

În prealabil postat de ElisabetaM

Va rog sa-mi dati un sfat sau sa-mi spuneti ce credeti despre aceste doua intamplari.
Prima: asta vara vedeam mereu la Metrou Unirii un batran cu baston alb. I-am dat de pomana si mi-a multumit. Intr-o zi, il vad pe un paznic de la metrou gonindu-l pe acest batran..
Cand m-am apropiat, am vazut ca batranul nu se sprijinea si nici nu se folosea de baston asa cum ar face un nevazator...ci il purta lejer in mana.
A doua: in preajma Craciunului, tot la Unirii, in metroul ce merge inspre Izvor, a urcat un tanar ce avea la picior o operatie care se cicatrizase. Tanarul mergea foarte greu, aplecat de spate, si a povestit oamenilor depre un accident.. Mi s-a facut mila si i-am dat de pomana.
A coborat la statia Izvor. Eu ma aflam chiar langa usa si l-am petrecut cu privirea.. Cand metroul a plecat din statie, tanarul a inceput sa mearga normal.
Nu mai inteleg nimic...

Incearca sa gandesti cu sufletul si nu cu mintea.
Daca cei doi, tanarul sau batranul nu s-ar fi prezentat orb sau cu piciorul vatamat, le-ai fi dat bani? Sa fi spus ceva de genul: batranul: sunt singur, cu pensie mica , ma descurc greu iar tanarul: provin din familie saraca nu am educatie nu stiu sa fac nimic, sau sunt obligat de cineva sa fac asta.
Adevarul este ca daca simti ca trebuie sa dai unei persoane ceva din mila sa o faci si sa si uiti ca ai facut-o. Nu te gandi ca te-a inselat sau nu, ca a fost sau nu cinstit, ca deja ai inceput sa judeci cersetorul si ai anulat tot gestul tau de milostenie.
Da din tot sufletul tau daca ai si iti prisoseste iar daca totusi cel care a cerut a mintit, isi va primi plata sa. Doar stie Dumnezeu cum sunteti fiecare.