Milostenia catre cersatori

[tigerAvalo9]

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de tigerAvalo9

Si eu mai fac milostenii si poate si eu am dat unui prefacut cine stie,Doamne fereste insa.
Daca e prefacut treaba lui,pacatul lui noi am dat cu mila si cu credinta in Dumnezeu.Noi am facut o fapta buna si DUMNEZEU vede asta chiar daca persoana caruia i-am dat ajutor este prefacuta.Asta cred eu.
Deci sa nu ne necajim caci DUMNEZEU VEDE FAPTA NOASTRA indiferent de orice alt lucru.
Insa cel mai bine e sa dam mancare,haine si nu bani pentru a fi siguri ca omul se foloseste de ele si nu isi ia cu banii alcool sau altceva.

Doamne ajuta!

Nu e atat vorba (ori cel putin asa percep eu) daca Dumnezeu ne rasplateaste sau nu milostenia.Fiindca daca facem un bine, nu il savarsim cu gandul la cat de multe vom primi in schimb.
Necazul este ca din ceea ce dam unui om care are destule, dar pretinde a fi necajit, se poate folosi un adevarat amarat, insa el ramane neajutat.
Doamne, ajuta!

Mi se rupe inima cand vad un om necajit.
Pana la urma, nu trebuie sa uit ca cei mai castigati sunt cei care daruiesc.

[glykys]

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Fostul staret de la Cernica (Macarie, cel roscat, cu figura de om sfant) spunea la o predica la care am participat si eu ca cea mai mare milostenie trupeasca pe care o poate face omul este sa ingroape un om de care nu are cine sa se ingrijeasca. E fapta pe care a facut-o Nicodim fata de Hristos.
Si, slava Domnului, sunt destui care zac prin morgi ca nu are cine sa recunoasca si sa plateasca, pentru a le lua de acolo cadavrele. Si indemna lumea ca, daca are vreun vecin batran care a murit si nu are cine sa suporte cheltuielile, sa puna mana de la mana si sa faca milostenie cu omul respectiv, pentru ca mare plata isi vor agonisi, de vreme ce nu le are cine sa le multumeasca pentru gestul facut.

De asemenea, o fapta de milostenie duhovniceasca ar fi pomenirea la liturghie a sufletului unui mort despre care stim ca nu are cine sa il pomeneasca.

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!

[glykys]

În prealabil postat de Yasmina

Interesant!Nu mi-a trecut prin minte ca exista oameni pe care nu are cine sa-i ingroape...
Cat despre pomenitul la liturghie,ai totusi nevoie de un nume!

Sunt multi batrani singuri cuc si multe cazuri sociale, cel putin in Romania. Mi-aduc aminte ca acum vreo 10 ani, cand stateam pe balcon, venea vara o putoare de nedescris. S-a descoperit apoi ca la nu stiu ce etaj, un batran care nu avea pe nimeni era deja in stare de putrefactie si nu s-a sesizat nimeni decat cand nu mai putea vecinii sa respire... E trist si gretos, dar asta e societatea in care traim.

Cat despre liturghie, trebuie sa ai rude, cunostinte moarte... Numai aici pe forum cata lume a facut apel la rugaciuni!

[mishi55]

Multe ni se par interesante. Dar as intreba eu: de ce trebuie sa ne uitam atata in urma, cui am dat, ce a facut acela cu ce i-am dat, oare nu era altcineva care merita mai mult banutul/placinta/haina etc date? De ce intrebarile astea, atunci cand cel mai bun lucru ar fi ca, imediat ce am dat, sa si uitam. Si sa nu ne mai gandim ca am dat.
Am intalnit candva o persoana care dorea sa ofere ajutor persoanelor sarace. Insa nu o facea oricum, ci punea conditia ca persoana ajutata sa fie foarte saraca, sa nu cumva sa aiba in casa nici macar telefon... (si se ducea sa vada, sa se convinga personal!)
Privind retrospectiv, imi dau seama ca, la vremea respectiva, am judecat persoana aceea.
Am invatat ca nu trebuie sa ne pese, pentru ca nu dam, de fapt, decat lui Hristos. Iar daca facem o milostenie, sa ramana in "contul" Domnului nostru. Daca ne apucam de calcule, de socoteli, de cine merita mai mult... oare Iuda nu mustra pe femeia care adusese acel mir scump, ca "banii aceia daca s-ar fi dat saracilor"... ?
Sa ne incredintam Domnului. Mila biruie judecata. Mila. Nu calculele si cantarul si "scanarea" amaratului sau farsorului...

[Yasmina]

Doar o mica completare:
Lui Iuda ii era ciuda ca s-au cheltuit banii pe mir,in loc sa puna el mana pe ei-nu-i pasa de fel ca nu s-au dat saracilor...

[George.m]

În prealabil postat de mishi55

Am invatat ca nu trebuie sa ne pese, pentru ca nu dam, de fapt, decat lui Hristos. Iar daca facem o milostenie, sa ramana in "contul" Domnului nostru. Daca ne apucam de calcule, de socoteli, de cine merita mai mult... oare Iuda nu mustra pe femeia care adusese acel mir scump, ca "banii aceia daca s-ar fi dat saracilor"... ?
Sa ne incredintam Domnului. Mila biruie judecata. Mila. Nu calculele si cantarul si "scanarea" amaratului sau farsorului...

Foarte bine spus. Nu trebuie sa ajutam pe cineva doar daca "merita". Oare noi suntem ajutati de Dumnezeu pentru ca am fi vrednici de ajutorul divin?

Nimeni nu merita sa-i fie iertate pacatele. Nimeni nu este vrednic de mantuire, de indumnezeire, orice ar face. Dar lui Dumnezeu Ii este mila de noi. El ne iarta - nu in baza meritelor noastre, ci pentru ca e Bun si Milostiv.

Omul, cand simte prezenta lui Dumnezeu, se considera a fi un pacatos, un vierme, o mizerie. Si, plangand, ii cere Celui ce este Iubire sa nu priveasca faptele sale, ci sa-l miluiasca.