Milostenia catre cersatori

[mishi55]

Multe ni se par interesante. Dar as intreba eu: de ce trebuie sa ne uitam atata in urma, cui am dat, ce a facut acela cu ce i-am dat, oare nu era altcineva care merita mai mult banutul/placinta/haina etc date? De ce intrebarile astea, atunci cand cel mai bun lucru ar fi ca, imediat ce am dat, sa si uitam. Si sa nu ne mai gandim ca am dat.
Am intalnit candva o persoana care dorea sa ofere ajutor persoanelor sarace. Insa nu o facea oricum, ci punea conditia ca persoana ajutata sa fie foarte saraca, sa nu cumva sa aiba in casa nici macar telefon... (si se ducea sa vada, sa se convinga personal!)
Privind retrospectiv, imi dau seama ca, la vremea respectiva, am judecat persoana aceea.
Am invatat ca nu trebuie sa ne pese, pentru ca nu dam, de fapt, decat lui Hristos. Iar daca facem o milostenie, sa ramana in "contul" Domnului nostru. Daca ne apucam de calcule, de socoteli, de cine merita mai mult... oare Iuda nu mustra pe femeia care adusese acel mir scump, ca "banii aceia daca s-ar fi dat saracilor"... ?
Sa ne incredintam Domnului. Mila biruie judecata. Mila. Nu calculele si cantarul si "scanarea" amaratului sau farsorului...