casatoria cu o persoana nebotezata

[Adriana3]

Sunt perfect deacord cu cele scrise in cazul unei casatorii intre necredinciosi, atunci intr-adevar nu are nici un rost sa se cunune la Biserica daca nu cred in Hristos.

Eu vorbeam de casatoriile mixte credincios-necredincios. Faptul ca mirele a gresit ascunzand, nu pot sa consider ca o lipsa totala de credinta din partea lui, pentru ca nu se poate gandi in extreme: ori fara credinta, ori credinta beton. Majoritatea credinciosilor sunt undeva intre aceste doua extreme si deci gresesc. Mirele a dorit casatoria religioasa tocmai pentru a o face in Hristos, si se vede bine ca stia ca biserica va refuza sa i-o dea din cauza ca se casatorea cu o persoana necredincioasa. Asta mi se pare anormal, existenta unui astfel de refuz din partea bisericii, refuzul bisericii de a acorda Taina Casatoriei unui credincios pe motiv ca nu se casatoreste cu un credincios in conditiile in care se stie ca o persoana necredincioasa se poate mantui prin sotul credincios. Pentru ca in momentul in care preotul a descoperit ca femeia nu era credincioasa, nu a acceptat sa ii casatoreasca pur si simplu pentru ca cel credincios sa aiba parte de unirea in Hristos cu persoana iubita, ci preotul a botezat un necredincios iar mirele tot cu o persoana necredincioasa s-a casatorit. Deci practic nu s-a realizat altceva decat ceea ce a dorit mirele de la inceput si in plus s-a pangarit Taina Botezului. Iar catehizarea nu ar fi rezolvat problema pentru ca nu vine credinta prin catehizare, mireasa nu ar fi ajuns credincioasa din cauza catehizarii (ce simplu ar fi, nu?), deci tot necredincioasa s-ar fi botezat.

Deci, daca mi se va intampla sa aleg ca si partener de viata un om necredincios sau din alta religie, va trebui sa traiesc fara Taina Casatoriei? Cam aici este anomalia, si acum ma intreb daca in toate curentele crestine o fi asa, sau exista si exceptii.