Fapte bune...

În prealabil postat de maria40

Ajutorul pe care vrei sa-l dai cumva se incadreaza la fapta buna doar daca il faci din toata inima, dezinteresat total fara ai reprosa vreodata ceva acelei persoane,ca, altfel te numesti meschin.

Corect. Binele să-l faci şi apoi să uiţi că l-ai făcut (răul pe care îl faci să nu-l uiţi). Reciproca: Binele care ţi se face să nu-l uiţi; răul care ţi s-a făcut uită-l!

In vremurile de acum n-am prea vazut asemenea persoane, dar, s-ar putea sa existe.

Există, cu siguranţă. Eu am avut parte de mulţi oameni buni în viaţa mea. Dar se poate să nu fie lângă tine când ai tu cea mai mare nevoie. Şi atunci îţi pui toată nădejdea în Dumnezeu.

Oricum, nu trebuie să aşteptăm de la ceilalţi să fie buni. Binele trebuie să îl începem noi; doar de dragul binelui, fără a aştepta răsplată; nici măcar mulţumire. Ba chiar ne putem aştepta la nemulţumire. Nu degeaba se spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. De către duşmanul binelui, evident. Ce răsplată a avut Iisus pentru binele pe care ni l-a făcut? Batjocuri, chinuri şi moarte (şi poate că cel mai mult L-a durut ura oamenilor, pe care-i iubea, de aceea mângâierea tâlharului a fost atât de dumnezeieşte răsplătită).

Fă binele şi aşteaptă-te la rău! Dar nu te lăsa demobilizat niciodată!

Cine poate face aşa are bucurii mult mai mari decât cel căruia i se face binele, şi este liber, nedepinzând decât de iubirea lui Dumnezeu.