Citat:
În prealabil postat de custos
Ce ma deranja cu acest tip de gandire, e simplu: daca schimbi Dumnezeul cu un alt zeu, hai sa spunem Thor, atunci ajungi la acelasi lucru, incepi sa vezi lumea cu ochi nordice. Vezi zeul tau, sau mesajele lui/iei peste tot.
Intrebarea mea e: unde stii ca e de fapt Dumnezeul Evreilor/ Crestinilor/ Muzulmanelor e cel care e adevaratul? Adica dovezi fizice nu sunt, doar subiective si atunci de unde poti sa stii?
P.S.: Esti liber sa schimbi Thor in oricare zeitate, si cei care sunt mai apropiate ca filozofie de Sfanta Treime de ex Isis
|
Indiferent ce va deranjeaza la acest tip de gindire, asta e credinta noastra: Dumnezeu e cel care ne-a creat pentru ca ne vrea binele. Trecind toate lucrurile care ni se intimpla prin aceasta axioma gasim si raspunsuri la intrebarile noastre si Il intilnim si pe EL. Dumnezeul meu, al evreilor al musulmanilor este acelasi. Ca noi il percepem diferit e o alta problema. Nu stiu cine e Thor si nici nu ma intereseaza. E prea fascinant Dumnezeul meu ca sa ma intereseze altceva.
Referitor la dovezi: aveti dumneavoastra vreo dovada care sa-mi spuna de ce un numar de atomi, dispusi intr-un anumit fel formeaza o saminta din care se naste un copac, iar acelsi numar de atomi, dispusi diferit, formeaza o pietricica inerta si fara viata? In acest caz exista numai observatii, insa nu aveti nici un fel de dovezi. Cei mai buni observatori intr-un domeniu reusesc sa stabileasca anumite reguli; la fel se intimpla si cu credinta in Dumnezeu si cu viata spirituala: noi sintem observatori mai mult sau mai putin buni. Observarea unor lucruri ne intareste credinta. Iar cei mai buni observatori fac si niste reguli dupa care invataceii se pot ghida.
De exemplu Fleming, cel care a inventat penicilina, a observat ca intr-o cultura de nu stiu ce bacterii care provoaca un anumit tip de infectie, a picat pur si simplu un mucegai verde-albastrui, iar acest mucegai a omorit in jurul lui bacteriile care provocau acea teribila infectie. Fiind bun observator a dezvoltat experimentul si astfel a luat nastere penicilina care a salvat miliarde de vieti. Ceea ce a facut Fleming este pentru dumneavoastra experiment stiintific, cu toate ca mucegaiurile au picat in cultura de bacterii absolut din intimplare.
Alt exemplu: un om, intr-un fel sau altul Il descopera pe Dumnezeu si incepe sa mearga duminica de duminica la biserica, incearca sa tina posturile, sa aiba o viata ordonata si echilibrata. Facind asta constata ca pacatuieste mai putin, ca incepe sa aiba o viata armonioasa, nu mai injura, nu-si mai pierde rabdarea din nimic etc. La un moment dat se gindeste ca nu-i foloseste la nimic mersul la biserica si renunta. In felul acesta apucaturile rele revin. Iar omul se decide din nou sa incerce sa-L gaseasca pe Dumnezeu. O astfel de experienta dumneavoastra o numiti, probabil, habotnicie sau prostie sau cine stie ce.
Realitatea e ca e o mare diferenta si o mare asemanare intre ceea ce face un om de stiinta si ceea ce face un crestin: omul de stiinta observa un domeniu oarecare, iar crestinul se observa pe el insusi; dar judecata amindurora se bazeaza pe observatii, observatii care aduc dovezi, dovezi care aduc reguli.