Arminianismul sau Pelagius se intoarce: inceputul invataturii apostate.

Stim cu totii ca invatatura lui Pelagius, calugar brit, care in esenta deriva mantuirea din voia omului mai mult decat din a Domnului, a fost deopotriva atacata si infranta de Sfantul Augustin si apoi condamnata. Spre necazul fiilor oamenilor, Ala de Jos nu doarme, nu uita si se razbuna cand poate. Asa se face ca, in secolele XVI-XVII apare invatatura lui Jacobus Arminius, teolog olandez, care practic aduce de la ghena cu invataturi antiscripturistice si antipatristice pelaginiasmul, cosmetizandu-l nitel.
As dori sa dezbatem despre legaturile dintre nesimtirea duhovniceasca a omului modern, a noastra a tuturor pacatosilor, si influentele subtile ale unei atari invataturi, instilate in habitudinile noastre prin media, si mai grav, in chiar modul de practicare a credintei. E logic si previzbil ca o invatatura care spune "tu ai ultimul cuvant in mantuirea ta, prin faptele tale; Dumnezeu doar e Cel cu parafa "bun de mantuit" la final" sa deschida cutia Pandorei plina cu pacate si delasare spirituala.
Astept raspunsurile domniilor voastre.