Budism - decodificarea realitatii

[Mihai36]

În prealabil postat de Miha-anca

La cei sporiti inceteaza rugaciunea doar in prezenta lui Dumnezeu; apoi se reia rugaciunea neintrerupta.

Duhul Sfant este a treia Persoana din Sf. Treime, este Dumnezeu si se scrie cu majuscule.

In realitate prezenta lui Dumnezeu nu inceteaza niciodata mai ales ca duhul sfint (scris si cu litera mica fiindca aici nu desemneaza Duhul Sfint in totalitatea Sa cereasca ci doar acea particica alocata sfintului si care se gaseste in interiorul lui cu el pe vecie) deci duhul sfint interior face parte din prezenta divina permanenta.
Prin prezenta lui Dumnezeu care opeste rugaciunea si gindurile in realitate se intelege asadar o binecuvintare - o interventie care il forteaza pe sfint sa intre intr-o stare de pace mentala prin intreruperea gindurilor permitindu-i totodata sa observe cu ajutorul atentiei introspective starea binecuvintata de pace -nederanjata de valurile cuvintelor rugaciunii.
PS. Duhul Sfint interior este parte din Duhul Sfint ca ipostas divin asa cum spiritul nostru din inima este parte din Tatal- la fel si spiritul poate fi scris cu litera mica sau cu litera mare.
Spiritul este confundat in terminologie cu sufletul insa chiar daca ele au legatura nu sint chiar identice -in timp ce spufletul poate fi bun sau rau (dupa predominanta calitatilor sau a defectelor) spiritul nu poate fi decit bun insa el nu se poate manifesta decit in msura curatirii de cizelarii calitatilor noastre care formeaa hainele spirituale care imbraca spiritul.
Spiritul este adevarata noastra identificare.

Si atunci daca Dumnezeu iti arata cum rebuie sa faci de ce nu ai incerca sa opresti mintea tu insuti exersind stapinirea de sine legat de pacea mintii?

Rugaciunea nu cere neaparat cuvinte ci este suficienta dorinta, nazuinta. "Ei nu s-au rugat si Eu i-am ascultat."
Insa odata cu nazuinta trebuie sa fie prezent si abandonul (incluis cel al gindurilor) in fata Voii lui Dumnezeu.