Budism - decodificarea realitatii

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Imi este f clar ca cei de alte confesiuni decat ortodoxa, vad lucrurile altfel... cu totul altfel decat ne invata Sfintii Parinti. Mai mult nu este de spus.

Este momeala pentru naivi, sa faca pe cei fara discernamant sa creada ca aburelile lor sunt un subtitut pentru adevarata si singura cale spirituala spre mantuire care este crestinismul.

Da, substitut pentru ca n-ai sa gasesti nici unul care crede aburelile astea sa fie in acelasi timp si un bun crestin dupa normele ortodoxe..

De altfel asta e si motivul pentru care vin cu aburelile astea, stiindu-se cu lacune in cele ale dreptei credintei, au impresia ca pot suplini cu filosofii pagane, in loc sa caute vindecarea in Biserica.

Ca sa nu mai vorbim de samanatza mandriei..prin care diavolul ii face sa se creada superiori "credinciosului de rand" care vezi Doamne nu are access la aceste "comori" de pseudo-intelepciune.

[laviniu]

Poate ca este asa cum ziceti voi, dar daca veti fi surprinsi "dincolo" ,vazand ce de budhisti si nu numai ,vor fi fiind in Raiul asa cum il intelegeti domniile voastre?Numai bine!

[Lavrentiu]

În prealabil postat de laviniu

Poate ca este asa cum ziceti voi, dar daca veti fi surprinsi "dincolo" ,vazand ce de budhisti si nu numai ,vor fi fiind in Raiul asa cum il intelegeti domniile voastre?Numai bine!

Hehe, asta e lucrarea credintei care deschide ochii. Noi nu ne punem intrebari "daca vom vedea". Noi stim ce vom vedea. Nu navigam pe o mare de incertitudini gandindu-ne ca totul e relativ si ca "Aoleu, poate n-am crezut bine... daca n-am crezut bine? etc.". Cand Il cunosti pe Cel necuprins de minte, nu mai poti sa te indoiesti de El si de cuvintele Lui, iti vine mai degraba sa te indoiesti de tine...

[catalin2]

În prealabil postat de Lavrentiu

Hehe, asta e lucrarea credintei care deschide ochii. Noi nu ne punem intrebari "daca vom vedea". Noi stim ce vom vedea. Nu navigam pe o mare de incertitudini gandindu-ne ca totul e relativ si ca "Aoleu, poate n-am crezut bine... daca n-am crezut bine? etc.". Cand Il cunosti pe Cel necuprins de minte, nu mai poti sa te indoiesti de El si de cuvintele Lui, iti vine mai degraba sa te indoiesti de tine...

Adevarat, noi nu suntem agnostici, in cautarea adevarului, pentru ca noi stim ca l-am gasit. Adevarul ne-a fost revelat, tot ce era nevoie pentru mantuire, invatatura Bisericii (Ortodoxe, bineinteles) pastreaza tot adevarul atat cat ne-a fost revelat, asa cum scrie si in catehism. Incertitudinea este doar parcursul nostru, ceea ce facem noi, pentru ca uneltele le avem deja, ramane doar munca noastra.
In legatura cu cei din afara BO, sfintii si parintii spun pe buna drepatate, ca nu stim daca se mantuiesc si dintre ei. Asta nu inseamna ca si ei se pot mantui la fel ca noi, pentru ca nu au credinta, fapte si har impreuna.
Ei spun doar ca nu stim sigur ca nu se mantuieste nimeni in afara ortodoxiei, poate sunt cateva exceptii si stim ca au fost cel putin doua (paganii pentru care s-au rugat Sf. Tecla si Sf. Grigorie cel Mare). Asadar nu stim daca mai sunt astfel de cazuri exceptionale.
Dar observam ca nu din cauza faptelor sau credintei, ci din mila lui Dumnezeu, care a ascultat rugaciunile unor sfinti.
In afara de aceste cazuri exceptionale noi stim ca cine nu se va naste din apa si Duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca Trupul si Sangele la fel, etc.
P.S> Am raspuns la mesajul tau, dar era general, legat de subiectul topicului.

[bogdan81]

Legat de budism, exista doua mari diferente fata de crestinism.
De fapt sunt mai multe dar doua sunt izbitoare.
In primul rand, budismul neaga existenta unui Dumnezeu personal.
Si al doilea, budismul neaga existenta unei vieti individuale si personale constiente dupa moarte.
Aceste 2 mari diferente fac sa existe, in opinia mea, o incompatibilitate profunda intre crestinism si budism.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Legat de budism, exista doua mari diferente fata de crestinism.
De fapt sunt mai multe dar doua sunt izbitoare.
In primul rand, budismul neaga existenta unui Dumnezeu personal.
Si al doilea, budismul neaga existenta unei vieti individuale si personale constiente dupa moarte.
Aceste 2 mari diferente fac sa existe, in opinia mea, o incompatibilitate profunda intre crestinism si budism.

Bogdan,

Budismul neaga existenta unui "Dumnezeu personal", in sensul in care mintea obisnuita intelege "persoana".

"Persoana" si "esenta persoanei" sunt doua fete ale aceleiasi monede.

Persoana se "intelege" prin afect, iar esenta ei prin "vedere".

Doctrina crestina intra in Dumnezeu pe poarta afectului si descopera ulterior "vederea fara de forme", in contemplatiile inalte.

Budismul pregateste mintea inca de la inceputul calatoriei cu aceasta "vedere", caruia i se spune vacuitate, sau spatiu fara forma.

Insa incepatorii budisti urmeaza acelasi traseu al afectului ca si crestinii.
Adica rugaciuni, inchinari, refugiu, laude exaltate, dragoste neincetata pentru toata faptura...

In ceea ce priveste a doua afirmatie a ta, probabil este culeasa din surse gresite, nihiliste.

Ca si in crestinism, in budism se afirma exista raiului si iadului si a judecatii.

Judecata insa nu este perceputa ca o sentinta, ci ca un efect cumulat al propriilor actiuni anterioare, bune sau rele, iar noua forma dupa moarte este in consonanta cu calitatea faptelor savarsite.

[AlinB]

Asta ce e, deformarea budhismului ca sa aduca a crestinism poate-poate prinde la naivul semi-crestin occidental?

[Ateismul inseamna ratiune]

În prealabil postat de AlinB

Este momeala pentru naivi, sa faca pe cei fara discernamant sa creada ca aburelile lor sunt un subtitut pentru adevarata si singura cale spirituala spre mantuire care este crestinismul.

Da, substitut pentru ca n-ai sa gasesti nici unul care crede aburelile astea sa fie in acelasi timp si un bun crestin dupa normele ortodoxe..

De altfel asta e si motivul pentru care vin cu aburelile astea, stiindu-se cu lacune in cele ale dreptei credintei, au impresia ca pot suplini cu filosofii pagane, in loc sa caute vindecarea in Biserica.

Ca sa nu mai vorbim de samanatza mandriei..prin care diavolul ii face sa se creada superiori "credinciosului de rand" care vezi Doamne nu are access la aceste "comori" de pseudo-intelepciune.

Alin,aroganta si dispretul fata de tot ce iese din sfera crestinismului iti confera vreo placere morala?Cine esti tu ca sa afirmi ca singura cale spre mantuire e reprezentata de crestinism?
Iti permiti sa fii cinic,doar este ascuns dupa o aparenta nobila,dupa crestinism si ca atare violenta se justifica,nu?Toate religiile s-au tras din Iudaism...Asadar,ne aflam pe aceeasi lungime de unda;nicio religie nu se afla mai prejos sau mai presus.Si in cazul in care esti ateu,vei fi judecat dupa constiinta.

[antiecumenism]

http://carteromaneasca.wordpress.com...rului-crestin/

Un calugar budist l-a vazut pe Buddha in iad si recunoaste ca doar crestinii detin adevarul

Marturisirea de mai jos e scrisa de un fost calugar budist. Redam cateva fragmente din ea:

“ Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu si sunt din Myanmar. M-am nascut in 1958 in orasul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parintii mei erau budisti devotati, asa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o manastire budista pentru a deveni calugar novice. In Myanmar, multi parinti incearca sa-si trimita fiii intr-o manastire budista, considerand ca e o mare onoare in a servi in felul acesta.

Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit calugar obisnuit. Calugarul senior de la manastirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul in tara noastra. El era cel mai faimos calugar budist din tot Myanmar-ul. Toata lumea stia cine era, fiind onorat pe scara larga de catre oameni si respectat ca un mare invatator. Din pacate, in 1983 el muri brusc, fiind implicat intr-un accident de masina mortal. Moartea lui a socat pe toata lumea. La momentul acela eram calugar deja de sase ani.

Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar si sa urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat intr-un cimitir unde am trait si am meditat continuu. Unii calugari care doresc sa cunoasca adevarurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc in adancul padurilor si duc o viata solitara. Am incercat sa ma detasez de gandurile mele egoiste si de dorinte, pentru a scapa de boala si suferinta si pentru a ma elibera de ciclul acestei lumi. Cat am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci cand am incercat sa ating pacea interioara, un tantar a aterizat pe bratul meu si, in loc sa-l alung, l-am lasat sa ma piste. Si asta pentru ca invataturile noastre budiste ne spun ca nu trebuie sa facem rau niciunei fiinte.

Putin timp după piscatul tantarului, m-am imbolnavit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus ca am atat febra galbena cat si malarie. Am stat o luna i spital, timp in care nu numai ca nu m-am facut mai bine, dar mi-era din ce in ce mai rau. Medicii mi-au dat drumul, spunandu-mi ca nu aveam nicio sansa de supravietuire.

Dupa ce am fost externat din spital, m-am intors la manastire, unde alti calugari au avut grija de mine. Mi-era atat de rau, incat, la un moment dat am intrat intr-o stare de inconstienta. Am aflat mai tarziu ca de fapt am murit timp de trei zile. Inima mea incetase sa mai bata, iar trupul meu a fost pregatit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform traditiilor budiste.

Desi cei din jurul meu spuneau ca sunt mort, totusi mintea si spiritul meu erau constiente. Sa va povestesc acum experienta mea dincolo de moarte. Am simt deodata un vant foarte puternic si cand privi in jur vazui un loc pustiu, fara persoane. Am mers un timp, pana cand am vazut un rau. De partea cealalta a raului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. In budism nu avem conceptul de iad. La inceput am fost confuz si nu am stiut ca era un iad pana cand l-am vazut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, in numeroase culturi din Asia). El avea un trup si o fata de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Imi era extrem de frica. Tremurand, am intrebat cum il cheama. El a raspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.

Regele iadului mi-a spus sa ma uit in iazul de foc. M-am uitat si am vazut mai multi calugari budisti. M-am uitat mai aproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am vazut ca era calugarul meu senior, cel care a murit intr-un accident de masina in 1983. L-am intrebat: “De ce se afla el in acest lac de foc? El a fost un invatator foarte bun.” Regele iadului a raspuns: “Da, a fost un invatator bun, dar nu credea in Iisus Hristos. De aceea, el este in iad.”.

Mi s-a spus sa ma uit la o alta persoana care se afla in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung infasurat pe partea stanga a capului sau. L-am intrebat regele iadului “Cine este acest om?” El a raspuns: “Aceasta este cel caruia voi va inchinati: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat sa-l vad pe Gautama in iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun si a avut un caracter moral desavarsit. De ce sufera el in acest lac de foc?” Regele iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cat de bun a fost. El este in acest loc pentru ca nu a crezut in Dumnezeul cel vesnic.”

Am vazut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rana mare pe piept. L-am intrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a raspuns: “Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Myanmar. El este aici pentru ca a persecutat si a ucis crestini, dar mai ales pentru ca nu crede in Iisus Hristos.”

Epilog

Dupa descrierea infieratoare a iadului, acest fost calugar budist ne descrie cum a vizitat si paradisul, in cele 3 zile cat timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iată ce ne mai povesteste el:

Imediat am inceput sa le spun calugarilor si oamenilor lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Toti au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla in iazul de foc, si le-am spus ca numai crestinii detin adevarul si ca stramosii nostri ne-au inselat de mii de ani! Le-am spus ca tot ce credem noi este o minciuna. Oamenii au fost uimiti pentru ca stiau ce fel de calugar am fost, plin de ravna pentru invataturile lui Buddha.

Dupa acest eveniment marcant, fostul calugar deveni crestin si se lepada de credinta sa pentru Buddha.

[cezar_ioan]

Din păcate, genul acesta de argument, deşi frecvent întâlnit în literatură şi deşi plăcut multora dintre creştini, este departe de a fi un argument serios.
Seamănă cu tipul de "dovadă" de pe topicul "Confirmare minunată"...
Ambele: propagandă ieftină, ortodoxistă, de care nu avem nevoie, dar care ne seduc, în acest veac al amăgirilor celor mai cumplite, să neglijăm adevărata învăţătură a Bisericii, anume învăţătura din Scriptură şi din Tradiţie.

Înainte de a te grăbi să îmi răspunzi, te rog să răsfoieşti cartea recomandată de Dragoş, cartea Părintelui Seraphim Rose: "Sufletul după moarte - Experienţele post-mortem contemporane, în lumina învăţăturii ortodoxe cu privire la viaţa de apoi".

Aş adăuga şi cartea recomandată de CristiBoss pe un topic dedicat separat - Jean-Claude Larchet, "Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte".

Acolo, în special la Serafim Rose, vei găsi o evaluare foarte atentă şi competentă a unor astfel de "mărturii" din spaţiul oriental.
Precum şi o comparaţie cu mărturiile unor sfinţi ca Sfântul Antonie Cel Mare, de pildă, precum şi alte surse sfinte, evident demne întrutotul de crezare...

P.S. Cu atât mai mult cu cât eşti Antiecumenism, cred că e folositor să cercetezi cele două lucrări....:) Doamne ajută!