De ce nevointa?

[adam000]

Adeseori intalnesc pe forum termenul de "nevointa". Cum ca crestinul ar trebui sa se nevoiasca. Unii forumisti folosesc aproape in exclusivitate acest termen.
Insa termenul de nevointa are conotatii destul de negative - in DEX, la sinonime, gasim:

NEVOÍNȚĂ s. v. belea, bucluc, caznă, cerință, chin, dandana, dificultate, efort, exigență, forțare, greutate, impas, impediment, imperativ, inconvenient, încurcătură, lipsă, mizerie, muncă, năpastă, neajuns, necaz, necesitate, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obligație, obstacol, opreliște, osteneală, pacoste, piedică, pocinog, pretenție, rău, sărăcie, sforțare, silință, stavilă, strădanie, străduință, supărare, trebuință, trudă, zbatere.

Eu personal prefer termenul de straduinta - in intelegerea mea, crestinul ar trebui sa se straduiasca (nu sa se nevoiasca) in a urma poruncile Mantuitorului.

Iar in DEX, ca sinonime pt straduinta, gasim:

STRĂDUÍNȚĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. v. hărnicie. 5. ardoare, râvnă, sârguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)

Voi se parere aveti? Care vi se pare ca ar trebui sa fie raportarea "corecta" (sau "mai corecta") a crestinului, pentru un urcus duhovnicesc: nevointa sau straduinta?

Intreb asta, pentru ca mi se pare ca exista un inteles mai profund a unei asemenea preferinte de termeni fata de raportarea omului la Dumnezeu.