De ce nevointa?

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

@ dobrin
Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă. În cazul meu, ca deobicei, a fost nevoie de bâtă ca să mă dumiresc că luptelor mele le lipsea cu desăvârșire această dimensiune a căutării Sensului Real(prezența lui Hristos concretă) din toate cele duhovnicești. Era, și încă e de fapt, ca și cum îi spun lui Dumnezeu „Doamne am înțeles care e treaba cu iluzia și Adevărul, cu patimile și virtuțile, cu ascultarea și neascultarea, cu asumarea Crucii, cu lepădarea de Sine, și cu urmarea Ta. Acum doar ajută-mă să construiesc ceva mai consistent”. L-am pus pe Dumnezeu în situația de a îmi demonstra că nu am înțeles deloc cum e cu minciuna și cu Adevărul, cu patimile și cu virtuțile, cu lepădarea de sine, cu asumarea Crucii și cu urmarea lui Hristos...cu alte cuvinte acum, după ce am dat din nou cu capul de toți pereții, am înțeles că habar nu am care e Calea, Adevărul și Viața.

Te inteleg foarte bine. Insa eu pot acum sa iti spun ca Hristos este Calea Adevarul si Viata. Dupa ce m-am dat si eu cu capul de toti peretii, cum bine spui, m-am oprit in loc, m-am linistit. Si apoi am inteles. Un gand simplu si foarte frumos a venit: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Deci e simplu: o viata linistita de lasare totala in voia Domnului. Doamne sunt mic, sunt slab, fara Tine nimic nu pot , iata-ma, m-am linistit, nu mai vreau nimic, decat pe Tine.

In clipa in care nu am mai vrut nimic din asta lume, de la nimeni si de nici unde, am simtit cu adevarat pe Hristos. Din clipa aceea totul s-a deslusit. O viata simpla cu rugaciune cand de ajutor cand de multumire cand de lauda, cu plansul dat de Dumnezeu pentru greselile multe ce le-am facut fara nici o asteptare de la oameni.

Nu mai vreau averi, nu mai plang daca nu ma cauta nimeni, nu mai vreau lucruri multe, nu mai vreau bucuria lumeasca, nu mai vreau nimic de aici. te vreau doar pe Tine.

Nu mai astept sa primesc nimic, vreau doar sa dau ce imi dai tu Doamne, sa dau.