Istorii cu talc

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

Nu stiu de ce n-am trecut pe-aici niciodata... Adica stiu: din mandrie!
Minunat topic, minunate lectii. Pe unele (putine), le stiam; pe altele (cele mai multe) nu. Se pare ca Dumnezeu are infinita rabdare cu noi... "Invatati, copiii Mei! Invatati sa va iertati, invatati sa va iubiti, invatati sa uitati, invatati sa va smeriti, invatati sa muriti!"
Doamne, iarta-ma ca-s tare pacatos!
Multumesc, Cristi pentru acest topic! Dumnezeu sa te binecuvanteze cum stie El mai bine.

Mulţumesc frumos pentru vorbele şi gândurile tale , şi te asigur că disputele noastre din trecut , au rămas doar în acest spaţiu virtual ! Important să nu purtăm ranchiună ,să avem inima curată , iar gândurile potrivnice să le înlăturăm cât mai grabnic, să nu le lăsăm să facă pui ca ele să ne conducă pe noi , ci noi să le zdrobim la timp. Cât despre mândrie , grea boală şi generală , căci numai în starea de sfinţenie poţi spune că ai scăpat de ea , ori nu văd pe aici (momentan ) un sfânt , sau cel puţin un sfinţişor. Cu drag . . . !