Istorii cu talc

[Corinusha]

În prealabil postat de Yasmina

Călugărul alcoolic …

Trăia odată în Muntele Athos un călugăr, care locuia în Karyes. El bea şi se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii. În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a uşurat pe o parte dintre credincioşi, ei mergând şi spunându-i încântaţi părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat în cele din urmă această problemă uriaşă.Părintele Paisie le-a răspuns că şi el ştia despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiţi, iar unii au protestat şi au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înţeles. Stareţul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci, atunci când au adunat toţi băieţii. Deci, ca să nu-l ia de la părinţii lui, ei îl luau cu ei la seceriş, şi astfel pentru a nu plânge, au pus raki (rachiu) în laptele lui pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut şi a ajuns un alcoolic. Acolo el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost şi el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii şi rugăciuni în fiecare noapte şi s-o implore pe Maica Domnului să-l ajute să taie câte un pahar de băutură. După un an, cu pocăinţă şi luptă, a reuşit să ajungă de la 20 de pahare de băutura la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor şi a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbată. Lumea a văzut un călugăr alcoolic care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă cu patima să. Fără să cunoaştem ce fiecare încearcă să facă şi ceea ce vrea să facă,ce drept avem noi să judecăm efortul său?

Frumos. Povestea asta ne poate trezi putin la realitate; ar trebui sa nu judecaam nici omul, nici pacatul pana nu stim mai multe macar; poate fi ceva foarte asemanator cu povestea acestui calugar. Toata viata e o lupta; unii chiar incearca, iar noi, poate, le vedem doar pacatul, fara sa stim ca omul se lupta cu acel pacat si incet, incet, scapa de el.

Multumesc Yamina pentru poveste. Mie mi-a deschis ochii in ceea ce priveste judecatile care le emit despre unii intrati in patimi grave, si care, POATE, incearca sa scape de ele.

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

Frumos. Povestea asta ne poate trezi putin la realitate; ar trebui sa nu judecaam nici omul, nici pacatul pana nu stim mai multe macar; poate fi ceva foarte asemanator cu povestea acestui calugar. Toata viata e o lupta; unii chiar incearca, iar noi, poate, le vedem doar pacatul, fara sa stim ca omul se lupta cu acel pacat si incet, incet, scapa de el.

Multumesc Yamina pentru poveste. Mie mi-a deschis ochii in ceea ce priveste judecatile care le emit despre unii intrati in patimi grave, si care, POATE, incearca sa scape de ele.

Da,intradevar frumoasa poveste din acest motiv am si postat-o sa se delecteze si altii si sa ne ferim a-i ura pe altii pt slabiciunile lor sau sa-i judecam aspru ca nu se pot dezbara de dependentele lor.
Ma bucur ca ti-a placut ,Cristiboss a avut o idee geniala cand a infiintat acest topic,eu in fiecare seara citesc o poveste ,doua de aici :)