Razboiul psihotronic

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

Spaima apocaliptica si frica de „semnul fiarei” au existat dintotdeauna in mentalul colectiv. In fiecare perioada au existat actiuni sau semne ce au fost asociate cu 666- pecetea antri-hristica. Azi avem „cip”, in perioada interbelica nu existau cip-uri, insa recensamintele si inregistrarea in scris a oamenilor provoca panica in mediul rural , lansandu-se zonul ca ar veni sfarsitul lumii, pentru ca unul din semnele prevestitoare ale Apocalipsei este scrierea in condici. Isteria se datora si recenzorului, daca acesta avea un aer mai inchizitorial. De asemenea, in cazuri unor epidemii, medicii care mergeau prin casele satenilor sa le dezinfecteze, erau priviti ca mesageri ai Antihristului. Mai contagioas decat tifosul, spaima se transmitea intr-o clipa. Daca mergem mai adanc in istorie, vedem ca acelasi comportament il aveau oamenii si in perioada medievala. Atunci, unii clerici erau ferm convinsi ca alunita(semnul) din nastere sau aparuta ulterior pe corp e „pecetea diavolului”, semnul fiarei, iar acei oameni insemnati trebuiau sa fie condamnati, pentru ca erau „vanduti diavolului”. Tribunalele inchizitorii stau marturie in acest sens. Cu alte cuvinte, imaginarul eschatologic se dovedeste a fi o structura foarte rezistenta in mentalul colectiv, oamenii nefiind nicicand mai nesiguri ca atunci cand devin obsedati de temerile lor. Frica este cea care are putere, nu "insemnul". Doar infruntarea adevarului si increderea nestramutata in puterea Lui Dumnezeu ii va elibera cu adevarat.

Vorbim aici de semiconvertiri, oameni care au ramas din crestinism doar cu spaima de Apocalipsa, subconstientul lor spunandu-le probabil ca pentru ei, Apocalipsa inseamna privarea de satisfactiile si certitudinile de ordin material, mai degraba judecata si osanda, decat intalnirea cu Hristos.

Cam acelasi lucru se poate spune si cu bravii luptatori anticip, care isi inchipuie ca pot "amana" Apocalipsa luptand impotriva unei inchipuite "peceti a diavolului".