Noi date stiintifice despre Giulgiul din Torino

[konijiro]

După cum arăta şi domnul Dragomir, Biserica a sprijinit cercetarea ştiinţifică.

Cand? Tot mereu? Sau de la un punct incolo?

Domnul Dragomir nu a aratat asta. A aratat ca, intr-o vreme in care secularismul nu era o optiune, nici sociala si nici intelectuala, oamenii de stiinta au fost religiosi. Big surprise, huh?

Si a mai aratat ca unii calugari si preoti au fost mari oameni de stiinta. Lucru care nu spune nimic despre religie. Descoperirile facute de ei au fost facute datorita pregatirii stiintifice, nu celei teologice.

Ceea ce a făcut secularismul a fost să pervertească scopul ştiinţei, atribuindu-i valenţe care îi sunt străine, cum ar fi capacitatea de a rezolva problemele şi întrebările ultime şi fundamentale ale omului, în principal pe cea legată de fericire şi pe cele legate de valorile etice şi morale.

Stiinta are metodele necesare pentru a obtine raspunsuri, si pentru a-si verifica raspunsurile. Ce nu stim inca, vom afla, probabil, la un moment dat.

Si de unde pana unde "problemele si intrebarile ultime si fundamentale ale omului" si "valorile etice si morale" sunt in afara capacitatii stiintei? Zice cine, si argumentat cum?

Si mai ales, de unde pana intrabarile de mai sus sunt apanajul exclusiv al religiei? Ce metoda are religia de a obtine raspunsuri, si mai ales, ce metoda are de a le confirma ca adevarate sau false?

Unde e progresul facut de religie in domeniile de mai sus, in ultimii 300 de ani? Nu e cumva vorba de niste raspunsuri provenite din dogma, de care clerul si enoriasii tin cu dintii, cu toate ca nimeni nu le-a verificat vreodata, sa vada daca sunt si adevarate?

Secularismul e un rezultat natural al progresului stiintific din ultimii 300 de ani. Progres care ne-a aratat ca sunt si metode mai bune de a descoperi lumea si Universul, si ca nu trebuie sa ne limitam la niste raspunsuri de-a gata, ingropate in niste carti scrise de oameni care au inventat raspunsuri, in loc sa le caute.

Si mai ales, ne-a aratat ce e mai OK sa accepti ca nu stii ceva, decat sa accepti un raspuns de-a gata, bazat pe autoritate si nimic mai mult.