Confuzia dogmei catolice si ecumenismul ortodox

[Erethorn]

În prealabil postat de DragosP

Sau, pur şi simplu să vă ignoraţi. Ceea ce promit că o să fac eu în ceea ce vă priveşte de acum încolo. Cel puţin pe acest topic, unde e clar că va continua dialogul dintre un surd şi un mut.
Să fiţi iubiţi!
Sărbători fericite!

Dacă îmi promiteţi că v-aţi referit la amândoi, voi dormi liniştit la noapte ! Şi, eventual, ca să şi visez frumos, vă rog să ne lămuriţi care e surdul şi care e mutul !

Oricum, revenind la subiectul topicului, se pot trage câteva concluzii:

1. Dogma catolică a rămas neschimbată.
2. Conciliul Vatican II a avut un caracter pastoral, nu şi-a propus să proclame nicio dogmă şi nici nu a făcut-o.
3. Ideea că damnarea eternă (iadul) a unui nevinovat, pentru că nu a mărturisit un adevăr de care nu avea cum să aibă la cunoştiinţă contrazice dreptatea divină nu e nici nouă, şi nici surprinzătoare n-ar trebui să fie pentru cineva care se pretinde creştin.


Un scurt rezumat al poziţiei pe care se pare că o susţine domnul Cătălin2:

1. Drepţii dinainte de Întruparea Mântuitorului (de exemplu Socrate, despre care vorbeşte Sf. Iustin) pot fi consideraţi creştini, şi pot fi mântuiţi.

2. Drepţii de după Pentecost, dacă au avut ghinionul să nu ajungă la ei Evanghelia (să zicem, un drept din China sau din America de Sud) - ghinon, frate ! Drept în iad cu ei.

3. Ergo, este o loterie: Ai trăit în anul, să zicem, 40 Î.C. şi ai fost drept, ai respectat legea naturală ? Te poţi mântui ! Felicitări ! Ai trăit în anul 40, în China, şi ai fost drept, ai respectat legea naturală ? .................................................. .................................