Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de mihai07

dezvolta te rog - si mai cum?p.s. stii ca dupa acceea au mai trait multi ani

Nu o să-ţi fac analiză te text, îţi atrag atenţia doar la fragmentul vizat:

"Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!" (Facerea 2,17 - versiunea Sinodală)

Interdicţia era însoţită de o pedeapsă severă pentru păcat, şi anume moartea. Probabil crezi că această declaraţie despre pedeapsă cerea executarea ei chiar în ziua în care fusese călcată. Vezi vreo contradicţie între anunţarea şi împlinirea ei?
Cu toate acestea, declaraţia divină: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (în originalul ebraic, ultima expresie arată literal astfel:

תָּמוּת מות
murind tu vei muri)

înseamnă că în ziua păcătuirii sentinţa urma să fie pronunţată. Omul avea să treacă de la starea de nemurire condiţionată la cea de moarte necondiţionată. La fel cum, înainte de căderea sa, Adam putea fi sigur de nemurire, garantată prin pomul vieţii, tot aşa acum, după acea catastrofă, moartea lui era tot atât de sigură. Acesta este conţinutul declaraţiei, mai mult decât moartea fizică imediată. Dumnezeu a cerut să facă o alegere de principii. El urma să accepte voia lui Dumnezeu şi să se supună ei, încrezător că drept rezultat îi va merge bine, sau urma ca să se despartă de legătura cu Dumnezeu prin propria alegere şi să devină, după câte s-ar putea presupune, independent de El. Însă despărţirea de izvorul vieţii, inevitabil, putea să aducă numai moartea. Aceleaşi principii mai sunt încă valabile. Pedeapsa şi moartea sunt rezultatele sigure ale liberei alegeri a omului de a-şi îngădui să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.

În prealabil postat de mihai07

tot aia e

În fine... cum doreşti... dar să ştii că tu ai zis-o... eu nu te-am făcut mincinos, dacă aşa te-ai simţit iartă-mă.