Barbatii

[Lucian008]

În prealabil postat de mariuszamfirescu

In facultate aveam o colega care avea mereu o problema cu ,, barbatii" si nu-i putea suferi mai ales pe unii care faceau anumite chestii mai urate, sa spun asa. In primii ani am locuit la camin pe acelasi palier si am devenit foarte apropiati, un fel de amici si ne confesam unul altuia. Imi povestea ca isi dorea sa-si faca un prieten dar ca a avut parte numai de magari si nesimtiti. Prin anul 5 mi-a spus ca si-a gasit prin intermediul unui site, un tip care nu era ,,barbat" si cu care se intelege foarte bine si vrea sa se casatoreasca. Stiam ca in B.O o astfel de castorie, cand sotul este impotent nu este permisa dar am aflat ca in urma unei cercetari mai amanuntite de catre duhovnic si cu aprobarea episcopului se poate face.
Sau casatorit de vre-o 4 ani si au o casatorie alba, au infiat 2 copii si se inteleg foarte bine. Acum cateva luni am povestit cu ea pe internet si mi-a spus ca tipul este foarte atent cu ea, ca il iubeste foarte mult si nu regreta nici o clipa pasul facut.
Considerati ca a procedat bine sau rau?

Din punctul meu de vedere (unii or sa ii spuna rautate) tipa avea clar probleme psihice. Una e sa nu vrei sa ai relatii sexuale si sa te retragi la manastire, sau pur si simplu sa nu te casatoresti si sa traiesti asa in lumea (e intradevar mai ciudat, dar e alegerea unora) si e cu totul altceva sa ai repulsie fata de actul sexual si sa cauti un barbat impotent sa te casatoresti cu el. Eu nu cred ca acei copii, despre care unii spun ca le e bine (nu ca le-ar fi fost bine la casa de copii), primesc o educatie si un exemplu constructiv.
Si le raspund preventiv care ma vor acuza de rautate pentru asta: sunteti naivi si nu aveti simtul realitatii prea dezvoltat.