Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
În acest sens am să citez un părinte drag, părintele Paisie Aghioritul, care ne vorbește despre icoane.
"Cel evlavios are evlavie in mod special la icoane. Si cand spunem ca “are evlavie la icoane”, ne referim la faptul ca are evlavie la persoana zugravita pe ele. Cand cineva are o fotografie a tatalui sau, a mamei sale, a bunicului, a bunicii sau a fratelui lui nu o poate rupe sau calca; cu cat mai mult o icoana. Martorii lui Iehova nu au icoane. Cinstea pe care o daruim icoanelor o considera idolatrie. Am spus odata unui martor a lui Iehova: “Dumneavoastra nu aveti fotografii in casele voastre?“. “Avem“, mi-a raspuns. “Ei bine, mama nu saruta fotografia fiului ei, atunci cand el este departe?“. “O saruta”, imi spune. “Saruta hartia sau copilul?“. “Pe copilul ei“, imi raspunde. “Ei, precum aceea atunci cand saruta fotografia fiului ei isi saruta fiul si nu hartia, asa si noi sarutam pe Hristos, si nu sarutam hartia sau scandura”.
|
Încercați pentru moment
sine irae et sudio să judecați la rece lucrurile: de bună seamă veți fi de acord că ne putem face chiar din copil un idol, cu atât mai mult dintr-o imagine ce poate face atingere poruncii a II-a din Decalog! Și încă un lucru: în fața fotografiei persoanei iubite nu ne facem nici cruce, nici temenele, nici nu aprindem candelă. Deci una-i una, iar alta-i alta!