Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

În prealabil postat de ucenic

"Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea." (1Tim.6:11)

"Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata." (2Tim.2:22)

"Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."... "veniti la Mine ca sa aveti Viata!" (Mat.11:28; Ioan.5:40)

"...Iata-ne, venim la Tine, caci Tu esti Domnul Dumnezeul nostru." (Ier.3:22)

Va multumesc din nou pentru selectia versetelor, aceasta m-a imboldit sa revad in intregime capitolele care contin versetele. Lectura cu folos, nadajduiesc!...:)
Pe de alta parte, deoarece nu am cunostinte (ma iertati) despre confesiunea voastra, frate, as intreba un lucru, iar daca voiti sa imi oferiti cateva detalii, va sunt recunoscator.
Fac mai intai urmatoarea precizare: cand spuneam in postarea de mai sus ca mi-au venit in minte aproape simultan (asa am perceput) cele doua cuvinte... Un verset din Scriptura si o rugaciune... Ma gandeam acum ca noi, crestinii ortodocsi, pretuim in egala masura Biblia si Traditia, ne nutrim din amandoua, considerindu-le inseparabile, ca potentindu-se una pe alta in viata noastra, atat ca persoane cat si ca persoane aflate in comuniune in Biserica. Mai mult chiar, credem ca Scriptura are ca leagan Traditia Bisericii, ca Noul Legamant asa cum apare ca text biblic, este o parte a Traditiei. Mai mult, Traditia ne aduce la cunostinta ca bunii nostri Parinti au trait efectiv Scriptura, au experiat-o, pilde vii, pagini, ca sa spun asa, din Scriptura.
Ca urmare, m-am bucurat ca iata, ca raspuns la intrebarea mea "Unde sa fug?", am gasit simultan raspuns in biata mea memorie precara, atat din Biblie cat si din Traditie (rugaciunea fiind pastrata vie prin Sfanta Traditie din Biserica).
Asadar, intrebarea mea este: cum stau lucrurile acestea pentru fratia voastra?
Va rog, in ciuda impresiei sugerate, poate, de contextul mai larg al unui curent de opinie de pe acest forum, sa considerati intrebarea mea, daca voiti, cu totul ...inocenta. Ma sfiesc un pic s-o spun (inocenta e ruda buna cu ignoranta, poate...) insa prefer sa ma sifonez un pic, mai degraba decat sa raman in costumul meu impecabil de ignorant batos. Sper ca ma intelegeti...:)

Iar catre fratii ortodocsi: daca va temeti careva pentru mine (?!), nu, nu am de gand sa imi schimb confesiunea, nici vorba... Ingaduiti sa leg un dialog autentic, cu un om caruia ii port o simpatie reala, de la persoana la persoana, asa cum il cunosc aici pe forum. Ca frate crestin, ca inchinator la Unul Domn, Unul Sfant Iisus Hristos. Asta-i tot.

Dumnezeu sa ne miluiasca! AMIN+