Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Eu ma refeream la Declaratia Universala a drepturilor omului a ONU din 1948 si la celelalte documente internationale ulterioare intocmite pe baza ei. Prin aceste texte discriminarea intre oameni pe baza de clasa sociala, avere sau proprietate detinuta este interzisa, deci votul cenzitar este imposibil de pus in practica in Romania de azi.

Non sequitur. "Nediscriminare" nu înseamnă "vot universal şi egal". Dovadă că aşa stau lucrurile, este că principiul nediscriminării este un pic mai vechi decât Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948. Spre exemplu, îl găsim menţionat în Constituţia de la 1866, care, în articolul 10, scrie că: Nu exista in Stat nici o deosebire dee clasa. Toti Romanii sunt egali inaintea legei si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Şi totuşi, constituţia României Clasice prevede votul cenzitar, explicitat în articolul 57 şi următoarele (op.cit.). Cum nu putem crede că România a avut timp de decenii o Constituţie contradictorie, care la rândul ei a fost croită pe tiparul altor legi fundamentale ale statelor dezvoltate, înseamnă că singura explicaţie este că în mintea unora dintre noi a survenit ceva: o schimbare a înţelegerii privind concepte precum "nediscriminarea" sau "egalitatea".

Nu prea are importanta cat costa gramul de aur,

Şi totuşi, raportul dintre venitul cuiva şi preţul unui gram de aur este indicatorul cel mai cunatificabil, mai clasic şi universal acceptat privind puterea de cumpărare. Aţi auzit de expresia "the golden standard" ? Ei bine, de aici provine.

importanta are cum traiau oamenii. Marea majoritate a romanilor in perioada de care vorbim aveau un nivel de trai mizer. Taranii despre care spuneti ca duceau o viata atat de buna abia aveau suficient de mancare (de multe ori si asta era o problema), aveau o speranta de viata la jumatatea celei de azi, asistenta medicala practic inexistenta, acces la educatie redus, posibilitati de ascensiune sociala practic inexistente. Sigur ca se pot aduce exemple punctuale ale unor povesti de succes printre ei, dar noi aici vorbim de populatia Romaniei in amsamblul ei, nu de cateva exemple particulare.

Mă tem că sunteţi victima unei propagande comuniste, precedată şi succedată de una liberal-modernistă, ale cărei clişee au fost mereu sintagme precum "viaţa mizeră a ţăranului". Sau, din acelaşi registru "a se arunca la lada de gunoi a istoriei" etc. Ca să mă refer numai la pretenţia că accesul la educaţie era redus sau că posibilităţile de ascensiune socială erau practic inexistente, am să mă limitez a menţiona doar scriitorii mari, ale căror biografii (grosso modo) probabil că vă sunt cunoscute. Oameni precum Creangă, Rebreanu, Goga, etc, etc, proveneau direct din rândurile ţărănimii. Foarte puţini dintre ei proveneau, precum Alecsandri, din rândurile suprastructurii sociale. Comparaţi cu câţi colegi ţărani aţi avut dv la facultate. Abia astăzi, în urma dezastrului social rezultat ca urmare a democraţiei universale, este foarte greu, dacă nu imposibil, unui tânăr ţăran să acceadă la educaţie înaltă. Şi la schimbarea clasei sociale, alta decât că din ţăran devine lumpen-muncitor ameninţat de şomaj. În vremea bunicilor noştri, încă se mai putea. Chiar şi în vremea părinţilor noştri, cu toată vitregia comunistă, încă se mai putea. Mult mai greu se mai poate în zilele noastre.

Si in perioada medievala putem gasi cateva exemple de tarani ajunsi nobili prin propriile merite sau noroc, dar asta nu inseamna ca aceasta posibilitate era cumva realista pentru tarani in general.

Şi feudalismul, ca şi democraţia universală, a cunoscut etape de advenţiu, de apogeu şi de crepuscul. Dacă ne referim la zorii Evului Mediu, orice ţăran care avea un cal, ştia călări şi era capabil să poarte o armură, putea deveni, şi devenea adesea, cavaler. Deşi cavalerul reprezenta gradul cel mai de jos al ierarhiei nobiliare, cel care avea acest titlu aparţinea în mod autentic clasei nobililor. Nu era niciun fel de mezalianţă ca o prinţesă să se căsătorească cu un cavaler şi nu cu un duce. Această capacitate de a accede în clasa superioară a nobililor s-a menţinut tot timpul, Ardealul fiind plin până în zilele noastre de zeci de mii de nobili, ajunşi ţărani scăpătaţi, ale căror diplome imperiale de înnobilare zac prin pod. În forme specifice, ierarhie nobiliară din care se putea ieşi şi în care se putea intra a existat şi dincoace de Carpaţi. Până în zilele noastre există deosebire în Moldova între sate de răzeşi, adică de mică nobilime ţărănească şi satele de ţărani din clasa inferioară. Pentru noi, ei sunt la fel, dar ei se deosebesc şi, pe alocuri, încă mai ţin cont de asemenea lucruri.

Spuneti ca pe atunci se putea trai din agricultura: da, la un nivel strict de supravietuire, care si ea era pusa sub semnul intrebarii in cazul unui an cu recolte slabe. Vi se pare intoarcerea la asa ceva un scop dezirabil pentru anul 2012? Pe urma, nu vad ce e negativ cand cineva isi castiga existenta ca postas, pompier sau electrician.

Din moment ce, în zilele noastre, s-a ajuns ca familiile să nu mai poată trăi din agricultură nici măcar la nivel de supravieţuire, reversia acestei anomalii mi se pare chiar un lucru dezirabil pentru anul 2012. Şi da, cred că este un lucru negativ când un ţăran este silit ca, pe lângă munca câmpului, să mai presteze şi muncă de poştaş, pompier sau electrician.

Perfect, si cum ajuta la asta sistemul propus de dvs. si intoarcerea la o societate in stilul Romaniei anului 1900? Vor creste salariile, pensiile, vor fi mai multe scoli, spitale. autostrazi, va fi un mediu mai prielnic pentru afaceri?

În mod cert, din lista menţionată, va fi un mediu mai prielnic pentru afaceri, din moment ce exact oamenii pricepuţi la afaceri vor beneficia de acces în colegiul 1. Salariile vor creşte prin diminuarea gradului de impozitare, care a ajuns la cote nemaiîntâlnite în istorie. Plătim MULT mai multe impozite decât plăteau nu ţăranii liberi, ci ţăranii iobagi ai Evului Mediu, adică ultima clasă socială feudală. Informaţi-vă cât era dijma, claca şi cu zeciuiala în vremea aceea, însumaţi şi vedeţi că vă iese mai puţin decât plătiţi dv impozite, taxe şi "contribuţii sociale". Desigur, reversul medaliei unui stat economic minimal, care este contrariul unui "stat social", economic maximalist şi politic paternalist de azi, este că, în teorie, asta înseamnă mai puţine şcoli, spitale şi că va trebui să plătiţi autostrăzile. Pe toate acestea le plătiţi, dealtfel, şi acum. Şi plătiţi mult mai mult decât fac.