Ispita sinuciderii

În prealabil postat de Yasmina

Aceasta multumire pt cele rele este o forma de masochism,cred ca mai degraba trebuiesc tolerate sau acceptate intr-o forma de resemnare,caci daca cineva mi-ar spune zamband cat este el de fericit ca si-a pierdut o mana/un picior/un organ/este pe moarte/i-a murit copilul=l-as incadra la boli mintale.
(asta nu are de-a face cu negarea sau blestemarea lui Dumnezeu,atunci cand suntem in situatii grele!).

App,nu inteleg nici macar subiectul..adica cum ispita sinuciderii??si de ce?

Masochismul, daca vorbim cumva despre aceeasi tulburare, este pe scurt (si cu riscul de a ma exprima simplist) adictia la placerea obtinuta prin suferinta, de obicei o suferinta fizica. Lucru important, de obicei face parte din tulburarea sado-masochista. Si presupune un partener dispus sa chinuiasca, unul care obtine el insusi placere din actul chinuirii.
Vedeti asadar cata diferenta intre crestinul slavitor al lui Dumnezeu si un doritor de masochism... E clar ca masochistul nu si-a gasit ..."omu". Dar poate sa incerce! Eu chiar i-as recomanda!
Cat despre resemnare... Nu-mi pare din categoria optiunilor crestinesti.

Subiectul, insa, suna bine ca titlu, adica imi pare corect formulat, inteligibil pentru un crestin. Sunt ispite si ispite.... Incercari si incercari... Momeli si momeli... Propuneri si propuneri... Cumpene si rascruci....
Una din ele este gandul si dorinta, uneori compulsiva, asadar irezistibila, de necontrolat, catre sinucidere.

Poate ar fi mai bine ca unele subiecte sa fie abordate dupa o informare prealabila.
Desi chestiunile sufletesti nu se pot cunoaste cu adevarat din rezumate de pe internet. Nici din dictionare. Nici macar din tratatele universitare. Acolo sunt doar schitate teoretic, se dau niste repere conceptuale.