Salutul pascal "Hristos a înviat" - o mărturisire de credinţă

În prealabil postat de laurastifter

Ştiu, ne este destul de greu să spunem "Hristos a-nviat" la o lună după Paşti, când întâlnim o persoană indiferentă faţă de religie. Parcă ne imaginăm reacţia interlocutorului nostru: "Hei, a înviat demult, paştele a trecut de-o lună". Dar tocmai această reacţie ironică (de cele mai multe ori, cauzată de neştiinţă, iar nu de răutate) este un bun prilej pentru noi de a-i vorbi despre necesitatea mărturisirii Învierii şi, în primul rând, de a-i aminti de Învierea lui Hristos.

Adevărat a înviat!

Am avut şi eu şi încă am această problemă vizavi de cei mai puţin obişnuiţi cu acest salut-mărturisire, adică cei care nu frecventează biserica. Mă gândeam că le par ciudat şi cred că mă întrebam dacă nu cumva chiar sunt. Totuşi, mustrările de conştiinţă nu întârziau să apară după fiecare salut lumesc, aşa că mi-am asumat în anii trecuţi salutul pe toată perioada pascală.
Am constatat că reacţiile celorlalţi au fost, după ce au trecut peste mirare, favorabile, răspunzându-mi cu bucurie la fel. Puţini au fost cei deranjaţi, întorcându-mi un simplu „bună ziua”. Aşa că mi-am dat seama că toată lupta se poartă în mine însumi, în gândurile şi ezitările mele, că nu ceilalţi, ci eu însumi sunt necredincios şi lipsit de curajul mărturisirii.