Salutul pascal "Hristos a înviat" - o mărturisire de credinţă

[laurastifter]

În prealabil postat de N.Priceputu

Aşa este, la ţară, mai ales în anumite zone, cum ar fi Bucovina, oamenii mai păstrează legătura cu Biserica, şi atunci salutul „Hristos a înviat!” nu este deloc neobişnuit.
Din contră, îmi amintesc că, în urmă cu 19 ani, când am făcut un pelerinaj în acea zonă, neîmbisericit fiind eu, localnicii mă priveau cam mustrător pentru că nu-i salutam creştineşte.

Foarte interesant!
Eu merg la ţară, în vacanţe, în jud. Argeş. N-aş putea spune că acolo oamenii sunt mult mai credincioşi decât noi... unii da, dar alţii suferă de o mulţime de patimi: beţie, mânie etc. Mă impresionează în mod negativ în special faptul că ştiu cazuri de copilaşi bătuţi de către proprii lor părinţi şi obligaţi să muncească de la vârste foarte fragede. Mulţi dintre cei de acolo sunt violenţi faţă de soţiile şi copiii lor...
Pe de altă parte, s-a păstrat, chiar şi-n aceste familii, o anumită legătură cu viaţa religioasă: sărbătorile sunt ţinute cu stricteţe (chiar şi sărbătorile imaginare, nu doar cele din calendar...), se salută cu "Hristos a înviat" în perioada pascală, există obiceiul acesta interesant de a se saluta între ei pe stradă, indiferent dacă se cunosc sau nu. :) Unii dintre ei combină credinţa creştină cu superstiţiile...
Există, de asemenea, familii cu adevărat credincioase, care participă cu evlavie la Sfânta Liturghie, trăiesc în armonie, se iubesc şi sunt toleranţi unii faţă de alţii.
Am observat că, în mediul rural, ca oriunde altundeva, pot fi găsite aspecte pozitive şi negative, există atât credincioşi, cât şi necredincioşi... Modul lor de viaţă este diferit faţă de cel pe care-l trăim noi în oraşe, dar diferit şi de descrierile idilice ale vieţii rurale din anumite romane. :) Acum, din fericire, au acces la tehnologia actuală (televizor, internet etc), dar îşi păstrează, în acelaşi timp, ceva din mentalitatea şi obiceiurile tradiţionale. :)
Oricum, aşa cum aţi afirmat, legătura cu Biserica, tradiţiile religioase se păstrează într-o măsură mult mai mare în mediul rural. De exemplu, ar fi imposibil să convingi pe cineva de la ţară să lucreze într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare cu cruce roşie. Desigur, acesta nu este aspectul fundamental al credinţei noastre, dar faptul că au păstrat respectul faţă de sărbători este, cred, un indiciu al existenţei unui ataşament faţă de valorile creştine. De asemenea, am auzit şi eu că, în Bucovina sau în alte regiuni ale ţării, locuitorii de la sate sunt incomparabil mai credincioşi decât cei din Muntenia.

Doamne ajută!

P. S. Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli de scriere, n-am mai stat să corectez.

O noapte binecuvântată!