Intrebari

[Mihailc]

În prealabil postat de antoniap

1. S-a interzis cumva citirea Moliftelor Sfantului Vasile? E anul Sfantului Maslu. Dar ce fel de Sfant Maslu? Cu sau fara Molifte?
2. Se va interzice cumva rostirea rugaciunii incepatoare adresate Preasfintei Treimi? (Am gasit o carte de rugaciuni publicata recent in care nu e amintita aceasta rugaciune printre rugaciunile incepatoare.)
3. E adevarat ca noul statut BOR nu mai cuprinde si tunderea in schimonah?

Deși întrebările tale conțin în subtext o căutare de nod în papură ierarhiei Bisericii noastre și de semănat neliniște, neîncredere și îngrijorare, am să încerc să răspund la întrebări după o documentare punctuală care a cuprins și niște telefoane date unor persoane autorizate să vorbească despre aceste lucruri.

1. Moliftele Sfântului Vasile nu pot fi interzise sau eliminate din cult, întrucât fac parte din patrimoniul liturgic al Bisericii Ortodoxe Universale, însă datorită unor abuzuri ale clerului și practici necorespunzătoare cu efecte pastorale dăunătoare sănătății duhovnicești a credincioșilor, aceste slujbe au fost reglementate canonic, săvârșindu-se numai cu binecuvântarea directă a chiriarhului și cercetarea atentă a cazurilor speciale care cer un tratament duhovnicesc de tipul dezlegărilor de influențe demonice grave.
Practica unirii slujbei Sfântului Maslu cu moliftele Sfântului Vasile este o improvizație liturgică, cu destule semne de întrebare din punct de vedere teologic. Din punct de vedere strict tipiconal, nu există obiecții de sudare a acestor oficii, însă date fiind particularitățile fiecărei rânduieli în parte și faptul că rugăciunile de dezlegare se citesc doar în cazuri speciale, Biserica nu încurajează alăturarea lor arbitrară doar pe baza popularității și a unei înțelegeri greșite a îndrăcirii ca o potențială dezagregare spirituală colectivă.

2. Rugăciunile începătoare nu au fost supuse unei revizuiri și nici nu există motive pentru așa ceva, deoarece ele sunt fundamentale pentru ortodoxia liturgică. Faptul că ele nu se mai rostesc în practică sau sunt omise în cărți de rugăciuni apărute fără aprobarea canonică corespunzătoare sau avizate superficial, sunt lucruri care arată o slăbire a respectului pentru cultul Bisericii și rânduielile obștești consfințite de Tradiție.

3. Statutul BOR nu vorbește despre primirea schimei mari, întrucât acesta reglementează organizatoric și pocedural viața Bisericii ca instituție, nu e o reformă generală de natură liturgică sau docrinară. Toate celelalte reglementări care privesc buna desfășurare a vieții bisericești terestre rămân valabile dacă nu contravin statutului în discuție.
E adevărat că există o polemică discretă între teologi asupra legitimității monahismului ”cu două viteze” însă nu s-a luat nicio hotărâre paneclezială în această chestiune.