Icoana Galactotrofusa - Maica Domnului care Alapteaza

[Mihailc]

În prealabil postat de Ekaterina

O icoana cu adevarat minunata! Te rog Mihail, daca poti sa dezvolti putin acest subiect, daca ai mai multe informatii in legatura cu nuanta de arianism considerata de unii iconologi ca fiind prezenta in icoana. Care sunt argumentele lor? Stiu ca aceasta icoana este pricina de uimire, ca sa nu zic chiar sminteala pentru unii credinciosi, dar mai mult din punct de vedere al pudorii si nu din punct de vedere dogmatic, de aceea ma intereseaza ideea pe care am intalnit-o in postarea ta. Cu multumiri...

N-am eu competența să fac judecăți de valoare asupra unor icoane, deci am să mă limitez la o scurtă prezentare a unor idei vehiculate în jurul versiunii galaktotrophousa. (am spus asta preventiv, să nu se înțeleagă greșit că e opinia mea exprimată mai jos).
Discuția pleacă de la întrebarea: ce este icoana și cu ce se deosebește ea de toate celelalte expresii picturale?
Răspunsul, într-o formulare schematică, este următorul: icoana este dispozitivul vizual care înfățișează felul cum vede Biserica ceva. Biserica fiind o realitate organică divino-umană, și felul ei de a vedea lucrurile este de asemenea divino-uman. Din această cauză, vizualul iconic este orientat eshatologic, metaistoric, profund teologic și relevant exclusiv liturgic.
Dacă icoana este modul cum vede Biserica ansamblul realității în lumina revelației, atunci conținutul ei trebuie cu necesitate să corespundă cu adevărul dogmatic. Icoana nu este pictură cu tematică religioasă și nici artă decorativă pentru lăcașe de cult și locuințele credincioșilor. Valoarea icoanei nu depinde de percepția subiectivă a unei persoane izolate, altfel spus, de impresiile estetice sau sentimentale generate în psihismul privitorului, întrucât frumusețea ei este egală cu adevărul pe care-l arată.

Prototipul iconologic al Maicii Domnului este Teotokos, Născătoarea de Dumnezeu, expresia vizuală a dogmei omonime adoptate la Sinodul de la Efes, care a stabilit în Hristos întrupat o singură persoană, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu (Teotokos), fiindcă a dat naștere nu numai unui om, ci lui Dumnezeu întrupat, iar unirea celor două naturi în Hristos s-a făcut în așa fel încât nici una din cele două naturi nu o afecta negativ și nu o diminua pe cealaltă.

În icoana Teotokos se intersectează mai multe antinomii, dintre care amintesc doar maternitatea și pururea fecioria Maicii Domnului precum și Hristos, înfățișat ca un Prunc mai vechi decât veacurile, adică un copil ”bătrân”, în același timp Fiu și Făcător al mamei sale.

Contestatarii versiunii galaktotrophousa consideră că explicitul alăptării trimite prea mult la omenitatea lui Hristos, astfel încât partea bolduită în textul de mai sus este dezechilibrată și basculează spre arianism, transmițând un mesaj dogmatic confuz. De altfel, principiul nescris în iconologie, conform căruia ortodoxia unei icoane se poate determina din recepția ei universală în Biserică, dă întrucâtva dreptate contestatarilor, deoarece sunt destule biserici locale care n-au integrat-o în evlavia lor, intuindu-i ruptura cu Teotokos. Totuși iconarii au găsit o soluție ingenioasă de estompare a confuziei amintite, printr-o deplasare a temei spre Teotokos, însă nici această corecție parțială n-a prea făcut mulți pui.