Despre purcederea Duhului Sfant

[catalin2]

În prealabil postat de tikkun_olam

Ca să fac o comparaţie, este ca şi cum ai spune că dacă un bărbat şi o femeie au un copil, copilul ar fi doar al unuia dintre cei doi, că nu ar fi al amândurora, că nu ar fi contribuit amândoi la fiinţarea copilului. De asta şi vorbeam despre o anumită "genetică" a Duhului, care atâta timp cât este şi al Tatălui şi al Fiului poartă într-un fel "zestre genetică" de la amândoi, şi de aceea în opinia mea este că amândoi atât Tatăl cât şi Fiul contribuie "genetic" la fiinţa şi ipostasa dumnezeiască a Sfântului Duh.

Exact despre asta am scris in acea postare despre contradictia dogmatica, dar nu ai inteles. Ti-am spus ca daca nu intelegi ceva sa imi spui, ca eu nu stiu ce stii si ce nu stii.
Am scris acolo ca Duhul nu poate fi compus, asa cum scrie si Sf. Ioan Damaschin, Dumnezeu e simplu si necompus. La oameni copilul primeste ceva si de la tata si de la mama. Duhul nu poate avea o parte dintr-un loc si alta dintr-un alt loc. De asemenea, Dumnezeu e perfect, nu creaza ceva imperfect, neterminat. Asadar Tatal nu poate crea ceva doar o parte, El creaza perfect. Deci ori doar Tatal purcede ori doar Fiul. De aceea si catolicii au spus ca n sunt doua principii, ci unul singur, dar asta insemana o confuzie, o singura Persoana. Pana la urma si ei tot acelasi lucru zic, un singur principiu, Persoana, dar avand de veacuri dogma asta nu o mai pot intoarce, sa spuna ca au gresit, mai ales ca au adoptat si dogma infailibilitatii.