În prealabil postat de Annyta
Am intalnit astazi urmatoarea talcuire la parabola femeii samarinence si vreau sa o impartasesc cu voi (din Filocalia 11 - Sfintii Varsanufie si Ioan):
612. Î n t r e b a r e : Ce înseamnă ceea ce a spus Domnul Samaritencii: „Cinci bărbați ai avut și cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat"? (Io. 4,18).
R ă s p u n s : Cuvîntul e limpede. După o lege veche, toate femeile care rămîn despărțite prin moarte de bărbații lor, fără copii, puteau sa se mărite încă cu alți cinci bărbați. Dar dacă vreuna se mărita după al cincilea, și cu al șaselea, acela nu-i era bărbat, ci trăia cu el în curvie, unirea cu el fiind nelegitimă. E ceea ce s-a întîmplat și cu femeia aceasta.
Iar de voiește cineva să dea o tîlcuire mai tainică, cei cinci bărbați legitimi, sînt simțurile naturale: vederea, mirosul, auzul, gustul, pipăitul, prin care cunoaștem tot ce ne este aproape. Iar al șaselea și nelegitim este necredința, cu care s-a unit femeia din neștiință și contrar firii. Deci i-a zis Hristos: „Adevărat ai spus, că cinci bărbați ai avut". Căci ai avut ca bărbați cele cinci simțuri, care te-au stapînit și te-au dus după voia lor. Adică ți-ai împlinit cu îndestulare poftele care intră prin cele cinci simțuri naturale. Pe acestea le-ai pierdut pentru neputința trupului ce ți-a venit din bătrînețe. Iar pe cel care-l ai acum,
adică necredința, nu-ți este bărbat, adică nu te stăpînește în chip natural, ci din afară.
|