Happyologia

Am ales sa propun acest subiect la "Generalitati", din doua motive:
1) Putini or fi aflat, deocamdata, prin forta imprejurarilor ca exista o astfel de disciplina pe pamant (eu unul, de pilda, desi sunt psiholog de vreo doua decenii, am aflat abia in urma cu 4-5 ani ca exista o astfel de ramura cu statut incert, pe care si-o revendica ba psihologia, ba filosofia futurista, ba anumite cercuri din sanul antropologilor modernisti si deconstructivisti, ba pedagogia, ba etica, ba biserica neo-protestanta s.a.m.d)

Nu stiu daca topicul va avea viata, iar a fi preocupat de asta acum constituie deja o cadere/sabotare.
Spun doar atat la inceput: mestesugul fericirii omului a fost, este si trebuie sa ramana o preocupare si o menire a stiintei, artei, eticii etc. ortodoxe. Intr-un cuvant, a Teologiei. Nicaieri, aceasta preocupare sfanta si sfintitoare nu isi are locul de obarsie si calea deschisa spre rodnicie ca in Biserica lui Hristos.

Spre fericire, asadar, cu pasul spornic si fara de griji!

2) Fericirea si lucrarea noastra catre ea constituie o Porunca, un simtamant indestructibil, o nazuinta si o preocupare a fiecarui om, altfel spus a tuturor. (Doar ca fericirea e diferit reprezentata in mintea noastra, dupa cum caile si mijloacele sunt atat de variate, de inchipuite, spulberind ca niciunde parametrii descriptivi ai redundantei...)