Un exercitiu de imaginatie

Un gând pe care îl am în minte în ultimul timp, în urma convorbirilor cu prieteni/ colegi/ cunoscuţi: de ce încercăm să înţelegem Divinitatea raportând-o la noi, la legile societăţii, încercând să o adaptăm la ce trăim noi astăzi? Este un exerciţiu destinat eşecului, zic eu, căci cum am putea să cuprindem cu mintea noastră pe Cel fără de început şi de necuprins?
Şansa noastră este să facem tot posibilul să trăim viaţa noastră raportându-ne la Dumnezeu, să încercăm să ne ridicăm la "înălţimea" ascultării poruncilor sale, să ne împărtăşim de tainele Sale şi să ne rugăm sincer să-L iubim, să-L cunoaştem... Să-l rugăm pe Dummezeu să ne lumineze minţile şi inimile pentru a nu fi în rătăcire...

Este doar un gând, poate prost, poate off-topic.... Vă rog să mă iertaţi...