dati-mi un sfat

În prealabil postat de catalin2

Invatatura ecumenista e o pacoste care a diluat si invatatura ortodoxa pentru unii credinciosi. Chiar si ierarhii se feresc sa mai marturiseasca pe fata adevarul, ca sa nu supere pe cei din alte culte, sau sa nu fie priviti ca niste intoleranti. Sa nu mai punem la socoteala ca unii ierarhi si preoti (intr-un numar mic totusi) au ajuns chiar ei sa aiba aceste conceptii, sa ne amintim de IPS Corneanu (care s-a pensionat intre timp).
Ca sa intelegem mai bine ca nu toti cei ce cred in Hristos si isi zic crestini se si roaga lui Hristos de fapt (desi ei asa cred) si sa intelegem implicatiile mai adanci si consecintele unei erezii sau rupturi de Biserica, iata un fragment din Sfantul Teodor Studitul (se referea la iconiclasm, care azi nici nu mai e vazut ca o erezie prea importanta):
"Aşa*dar, du*pă cum dumnezeiasca pâine cu care se împărtăşesc ortodocşii îi face pe toţi cei ce se îm*păr*tă**şesc de ea un singur trup, tot aşa şi pâinea ere*ticească îi face părtaşi unii cu alţii pe cei ce se împărtăşesc de ea şi îi înfăţişează un sin*gur trup po*trivnic lui Hristos."
Tot Sfantul Teodor Studitul: "Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş."
Sau: „împărtăşania de la eretic înstrăinează pe om de Dumnezeu şi îl predă diavolului. După măsura deosebirii dintre lumină şi întuneric, aşa e şi deosebirea dintre împărtăşania dreptslăvitoare (ortodoxă) şi cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl uneşte cu Hristos, cealaltă - cu diavolul; una dă viaţă sufletului, cealaltă îl ucide. Împărtăşania din mână eretică este otravă, nu simplă pâine".

De aceea canoanele Apostolilor si sfintilor spun sa nu se roage cineva impreuna cu neortodocsii, pentru ca ei se roaga in alt duh. Acum credinta a devenit un fel de act cultural, fiecare popor cu cultura lui, la el de buna. Ori vedem ca d efapt nu e asa, noi pe sfinti trebuie sa ii urmam si sa ii citim.
Imi amintesc ca am citit undeva, nu mai gasesc pasajul, unde un credincios dorea sa mearga la Vatican sa faca misiune ortodoxa, dar duhovnicul i-a spus ca atunci cand va vedea doar cladirile Vaticanului va si deveni catolic. Nu e vorba de a avea credinta puternica, pentru ca lupta noastra se da cu ingerii cazuti, e o lupta mult mai grea.

Pai, draga Catalin, cand un entuziast (ca sa nu zic de-a dreptul un aiurit) zice ca merge sa faca misiune ortodoxa taman la Vatican (in alta parte nu a mai gasit? Eu i-as fi recomandat pentru inceput in cartier, in bloc, in familia lui si desigur, mai mult ca toate, in el insusi!), ce-i poti spune?
Raspunzi ratacitului cu o trasnaie pe masura, ca sa aiba efect: adica hopa esti catolic de cum vezi Vaticanul. Amuzant, in fond...
Atunci cum de se straduiesc catolicii sa devina buni catolici (asa cum ortodocsii se strduiesc neincetat sa devina buni ortodosi), din moment ce vederea Vaticanului, gata, i-a si aranjat?

Hai mai, sa nu dramatizam atat ca devenim comici...

Si-acum sa-ti fac o marturisire (implicit marturisesc public): cu cat am cunoscut mai indeaproape pe crestinii de alte confesiuni, am trait o dubla experienta fericita:
- pe de o parte i-am indragit mai mult pe acesti oameni, intelegind sufletul lor si modul cum decurge viata lor de credinta (diferit pe alocuri, in puncte-cheie sau alteori cu diferente minore, fata de viata noastra ortodoxa);
- pe de alta parte, nu stiu prin ce minune, credinta mea ortodoxa s-a intarit, am devenit mai specific in credinta, mai bine delimitat de alte confesiuni. Mai lamurit cine sunt si ce caut: Ortodoxia, slava lui Dumnezeu!

Dimpotriva, cand nu stiam ce-i cu fratii catolici, cu protestantii, cu budhistii, cu musulmanii, nu intelegeam bine nici ce e cu mine ca ortodox.
Nu pot asadar decat sa multumesc pentru ca am cunoscut diversitatea. Mie mi-a adus mai multa unitate interna si lamurire. (asa a fost, ca sa dau un exemplu vecin privind rolul diversitatii/alteritatii in dezvoltarea specificitatii individuale, si cand am devenit constient de sex-rolul barbatului: cunoscind mai indeaproape cum sunt fetele/femeile, cum simt si gandesc, cum e alcatuita fiinta feminina, pe de o parte am indragit femininul omenitatii iar pe de alta parte m-am diferentiat mai bine ca barbat - altminteri riscam, inteleg acum, sa devin bruta/macho sau, cine stie, transsexual sau homosexual)

Nu stiu cum este la altii, vad ca voi priviti infricosat ceea ce mie mi-a ajutat... Poate onirismul si fantasmarea neincetata este, ca de obicei, preferabil sa fie inlocuit cu experienta reala, pentru cine vrea sa devina om iar nu sa viseze ca a devenit deja.

Repet: sunt (ma simt asa, imi dau seama, mi se da feed-back concret de la apropiati, in Biserica) cu atat mai ortodox cu cat inteleg si indragesc mai mult nazuinta oamenilor cu alte credinte catre Dumnezeu. Nu ma amestec ci dimpotriva, ma delimitez si cresc. Si scade si conflictualitatea dintre mine si ceilalti credinciosi ai Terrei. (doar cu ortodoxistii nu vreau sa ma amestec, precum nu vreau sa ma amestec cu nici un fel de fanatic; boala contamineaza, diversitatea credintelor religioase - nu, ci lamureste)

Si ma simt tot mai impacat, mai linistit, mai bucuros si recunoscator lui Dumnezeu ca a fost sfanta voia Lui sa fiu botezat in Hristos si sa traiesc, iata, in BOR.