dati-mi un sfat

[anna21]

În prealabil postat de izmenuzza

Buna seara tuturor.Lucrez in Italia de un pic de timp si ca orice crestin am nevoie de dumnezeu. As vrea sa stiu daca gresesc intrand in biserica catolica si i-mi fac rugaciunile ,daca pot asculta slujbele lor fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa,daca pot avea incredere in sfintenia statuilor din biserica lor sau trebuie sa le vad doar ca simple sclupturi,daca as putea sa visez ca pot pot vizita Lurdes din Franta si sa ma emotionez ca si ei de minunile Maicii Domnului.Nu stiu cum sa fac sa traiesc si sa simt emotiile alaturi de ei in ceea ce priveste biserica sau tot ce vad trebuie sa ignor si sa o privesc ca si cum ar fi muzeu...cand intru in biserica ortodoxa mi se ridica parul pe maini de emotie cand ascult slujba i-mi vine sa plang dar aici in Italia tot ce am vizitat mi-am reprimat impulsul de frica sa nu tradez religia.Cum sa fac?Am vizitat biserica Sf.Petru din Vatican si l-am privit ca un muzeu nu cu piosenie ma simt vinovata pentru asta....A nevoie de DUMNEZEU unde sa-l caut fara sa ma simt vinovata ca tradez biserica ortodoxa...

Sfatul meu este sa NU intri in biserica de alta confesiune.
Nu ai gresit ca ai avut retineri. Deloc.

Parerea mea este ca ar trebui sa cumperi icoane (ortodoxe, desigur.. altele sunt picturi religioase, nu icoane) si carti de rugaciuni si fii sigura ca Hristos te aude cand te rogi in camera ta.
Nu cauta "senzatii sublime", mai bine citeste cartile despre inselare, cum ar fi cea scrisa de Sfantul Ignatie Briancianinov. Aceasta ca sa intelegi ca este periculos a cauta "senzatii" sau satisfactie spirituala!
Religia nu este entertainment!

Cat despre "minunile de la Lourdes", ai grija! Citeste despre false minuni!
Informeaza-te!

Chiar daca ajungi doar o data pe luna la o biserica ortodoxa, tot este mult mai bine decat sa mergi la alta confesiune.
Dar informeaza-te bine, ca sa ai argumente solide, sa intelegi de ce faci aceasta.

Cat despre ideea ca crestin este oricine crede in Hristos, sa nu uitam ca si dracii cred si se cutremura. Dar nu se mantuiesc, nu?
Nu este suficient sa stii cine este Hristos. Scopul vietii crestinului este dobandirea Duhului Sfant. Iar biserica ortodoxa ne arata calea, are mijloacele pentru aceasta.
Poate ca atunci cand ai fost in tara nu ai apreciat, nu ai inteles ceea ce ai.
(si eu am patit la fel!)
Acum iti este dor de biserica ortodoxa, ai ceva de invatat din asta.
Nu dispera, eu cred ca daca vei starui, Dumnezeu iti va scoate solutii in cale.
Gandeste-te ca pe Sfanta Maria Egipteanca, care traia in pustiu, nu a lasat-o Dumnezeu si s-a impartasit acolo!
Ai incredere in Dumnezeu ca te va ajuta, dar nu calca in alte biserici si nu te ruga cu alte confesiuni.

În prealabil postat de anna21

Sfatul meu este sa NU intri in biserica de alta confesiune.
Nu ai gresit ca ai avut retineri. Deloc.

Parerea mea este ca ar trebui sa cumperi icoane (ortodoxe, desigur.. altele sunt picturi religioase, nu icoane) si carti de rugaciuni si fii sigura ca Hristos te aude cand te rogi in camera ta.
Nu cauta "senzatii sublime", mai bine citeste cartile despre inselare, cum ar fi cea scrisa de Sfantul Ignatie Briancianinov. Aceasta ca sa intelegi ca este periculos a cauta "senzatii" sau satisfactie spirituala!
Religia nu este entertainment!

Cat despre "minunile de la Lourdes", ai grija! Citeste despre false minuni!
Informeaza-te!

Chiar daca ajungi doar o data pe luna la o biserica ortodoxa, tot este mult mai bine decat sa mergi la alta confesiune.
Dar informeaza-te bine, ca sa ai argumente solide, sa intelegi de ce faci aceasta.

Cat despre ideea ca crestin este oricine crede in Hristos, sa nu uitam ca si dracii cred si se cutremura. Dar nu se mantuiesc, nu?
Nu este suficient sa stii cine este Hristos. Scopul vietii crestinului este dobandirea Duhului Sfant. Iar biserica ortodoxa ne arata calea, are mijloacele pentru aceasta.
Poate ca atunci cand ai fost in tara nu ai apreciat, nu ai inteles ceea ce ai.
(si eu am patit la fel!)
Acum iti este dor de biserica ortodoxa, ai ceva de invatat din asta.
Nu dispera, eu cred ca daca vei starui, Dumnezeu iti va scoate solutii in cale.
Gandeste-te ca pe Sfanta Maria Egipteanca, care traia in pustiu, nu a lasat-o Dumnezeu si s-a impartasit acolo!
Ai incredere in Dumnezeu ca te va ajuta, dar nu calca in alte biserici si nu te ruga cu alte confesiuni.

Probabil ca dracii cred si se cutremura, asa am auzit si eu (desi nu am vazut pe niciunul deocamdata, crezind si cutremurindu-se...), intr-adevar.

Numai ca eu vorbeam despre oameni, nu despre draci. Nu ati remarcat?
Despre oamenii care cred in Hristos, mai mult sau mai putin ortodox. Acestia stiu ca se numesc crestini.

Cat despre calcatul in alte biserici, au calcat deja milioane de crestini, unul dintre ei fiind de pilda Parintele Staniloae. Ca doar nu calcau in strachini sau in neant, doamna, ci in salasuri de cult ale unor oameni numiti crestini inclusiv de catre BOR.

Cat despre religie, cred ca e alta discutie in alta parte.
Aici e vorba despre credinta, despre dilema unei femei credincioase, despre credinta unei femei crestine in Dumnezeu Cel Viu.

Cat despre faptul ca a avut retineri, cine spune ca a gresit? Exista vreun stas dupa care un om are sau nu are retineri? Fireste ca a avut, la cata propaganda ortodoxista se face in romanica... Fireste ca a avut si pentru ca e obisnuita cu slujbele ortodoxe. Si eu as avea retineri. Insa una e sa ai retineri, alta e sa duci pana la capat un proces decizional.

Dumnezeu sa o lumineze cu harul Sau pe crestina noastra, pentru o alegere bineplacuta Lui, iar nu noua!

P.S. Oare credinta unui crestin ortodox pica precum mortarul daca e zguduita de o slujba catolica, sa zicem? Pica, desigur, daca era de suprafata, de vopsea... Altminteri nu, nu sufera nici o zgarietura, dimpotriva! Ba mai mult, poate chiar sa largeasca inima, vazind ca si alti oameni, sub alte forme ale practicii de cult, aduc si ei rugaciune lui Dumnezeu.
Dusmanii credintei si mantuirii noastre nu sunt fratii de alte confesiuni, nici macar ateii nu sunt, ci intunericul din noi si otrava rautatii din inima proprie. Fariseul dinlauntrul nostru ne e dusman de moarte, iar nu semenii.

[anna21]

Pentru initiatoarea topicului (despre aparitiile marianice popularizate):
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ntena-3-video/


Pentru Ioan Cezar:
Va cunosc deja opiniile new ageiste si patima/exaltarea cu care le traiti. Nu va mai straduiti sa-mi dati replici.

ABC credintei ortodoxe ne invata: nu pleca urechea la invataturi straine. Pana si copilul meu de 8 ani stie sa explice ca nu toti se inchina aceluiasi Dumnezeu (mai mult, chiar crestin sa te crezi, daca nu cunosti ortodoxia risti sa te inchini plasmuirii mintii tale - deci unui idol!).

Biserica ortodoxa opreste explicit rugaciunea comuna cu ereticii sau schizmaticii. Nu exista o "ridicare" a acestor canoane, nu exista exceptii etc... Este foarte clar.
Dupa aproape 1700 ani de la Laodiceea ni se pare ca ne-am desteptat in credinta si putem sa ne rugam cu eretici sau eterodocsi! Ca interdictia a fost data de forile marului (pentru aia "slabi in credinta"!)

Nu stiu cat ii pica credinta ca varul de pe perete (desi comparatia este extraordinara, daca se roage cu altii - asa e credinta, ca varul!)

(Student la teologie? ohoho!)

(PS. Asta-mi aminteste.. cand se organizau grupuri de rugaciune pe net si ceream binecuvantare duhovnicului, imediat devenea alert : "esti sigura ca in grupul tau sunt NUMAI ortodocsi?" Cam asa punea problema)

În prealabil postat de anna21

Pentru initiatoarea topicului (despre aparitiile marianice popularizate):
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...ntena-3-video/


Pentru Ioan Cezar:
Va cunosc deja opiniile new ageiste si patima/exaltarea cu care le traiti. Nu va mai straduiti sa-mi dati replici.

ABC credintei ortodoxe ne invata: nu pleca urechea la invataturi straine. Pana si copilul meu de 8 ani stie sa explice ca nu toti se inchina aceluiasi Dumnezeu (mai mult, chiar crestin sa te crezi, daca nu cunosti ortodoxia risti sa te inchini plasmuirii mintii tale - deci unui idol!).

Biserica ortodoxa opreste explicit rugaciunea comuna cu ereticii sau schizmaticii. Nu exista o "ridicare" a acestor canoane, nu exista exceptii etc... Este foarte clar.
Dupa aproape 1700 ani de la Laodiceea ni se pare ca ne-am desteptat in credinta si putem sa ne rugam cu eretici sau eterodocsi! Ca interdictia a fost data de forile marului (pentru aia "slabi in credinta"!)

Nu stiu cat ii pica credinta ca varul de pe perete (desi comparatia este extraordinara, daca se roage cu altii - asa e credinta, ca varul!)

(Student la teologie? ohoho!)

(PS. Asta-mi aminteste.. cand se organizau grupuri de rugaciune pe net si ceream binecuvantare duhovnicului, imediat devenea alert : "esti sigura ca in grupul tau sunt NUMAI ortodocsi?" Cam asa punea problema)

Pace si rodnicie a credintei sa va daruiasca Bunul Dumnezeu, dumneavoastra si familiei dumneavoastra! AMIN+

P.S. Cred ca exista anumite deosebiri, doamna, intre situatia de viata a userului "izmenuzza", inclusiv situatia in care ea se afla in dialog cu noi (asta pe de o parte, una la mana) si grupul de rugaciune pe care l-ati amintit (pe de alta parte). In acest ultim caz, al grupului, imi pare si mie cu totul firesc ce spunea parintele. Nu am nici o obiectie.

Cat despre New-Age, eu cred ca dumneavoastra vedeti in mine un adept sau un contaminat New-Age intrucat ... asta ati pus in mine. Gasiti in mine ce-ati sadit deja, in graba, pripindu-va in momentele din trecut sa trageti concluzii. In acest caz nu am cum sa sparg cercul imaginatiei/preconceptiei, care: din dvs. porneste, in dvs. se inchide.

Credeti cum si ce voiti, desigur. Ma mahneste un pic, dar nu imi strica oleaca de disconfort. Chiar va multumesc pentru re-etichetare. (Ca aceasta re-etichetare va este de vreun bun folos, asta eu ma indoiesc sa se intample. Imi pare rau.)

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Cat despre New-Age, eu cred ca dumneavoastra vedeti in mine un adept sau un contaminat New-Age intrucat ... asta ati pus in mine. Gasiti in mine ce-ati sadit deja, in graba, pripindu-va in momentele din trecut sa trageti concluzii. In acest caz nu am cum sa sparg cercul imaginatiei/preconceptiei, care: din dvs. porneste, in dvs. se inchide.

Credeti cum si ce voiti, desigur. Ma mahneste un pic, dar nu imi strica oleaca de disconfort. Chiar va multumesc pentru re-etichetare. (Ca aceasta re-etichetare va este de vreun bun folos, asta eu ma indoiesc sa se intample. Imi pare rau.)

Ca sa fie de incurajare, eu cred ca in ultimul timp ai facut mari progrese si stii ca nu conteaza unde suntem acum, ci unde vom fi peste un timp.
Ca despre dreapta credinta, nu avem ce sa facem, trebuie sa recunoastem ca la fel ca in biserici si pe forum tot femeile/fetele sunt mai tari. De cand sunt pe forum am constatat ca multe doamne/domnisoare inteleg dreapta credinta complet, fara derapaje ecumeniste. Barbatii sunt mai comozi, mai caldicei, inteleg mai superficial (unii).
Pot spune ca am invatat multe de la Anna21 despre invatatura ortodoxa, unele link-uri date si de mine au fost preluate de la ea. Nu ar strica sa ne smerim si sa invatam de la cine putem.

Multumesc pentru incurajare. Daca am progresat in sensul bun, cu siguranta asta se datoreaza dialogului bogat de pe forum, in mod aparte atentionarilor tale care mi-au folosit de multe ori.
Cat despre userul anna, eu ii doresc tot binele si imi pastrez pozitia de distantare. Am motivele mele foarte clare, Catalin.
E posibil insa ca viitorul sa rezerve surprize. Sunt deschis la schimbare (a mea, a semenului), daca e una pe care o agreez si eu.
Din pacate nu am deloc o viziune optimista in privinta omenescului. Or avea oamenii o lumina in adincul sufletului, asta nu neg nicidecum, dar de aici pana la ce cred ei si cum se poarta, oho, e cale lunga. Imi pare rau s-o spun dar m-am vindecat de inocenta. Deh, avatarurile meseriei si ale trecerii prin viata.

În prealabil postat de ioan cezar

Dusmanii credintei si mantuirii noastre nu sunt fratii de alte confesiuni, nici macar ateii nu sunt, ci intunericul din noi si otrava rautatii din inima proprie. Fariseul dinlauntrul nostru ne e dusman de moarte, iar nu semenii.

Aşa cred şi eu.

În ce priveşte întrebarea topicului, mi-e greu să dau un sfat. Dacă aş fi, însă, în situaţia descrisă şi aş avea reţineri, cred că le-aş asculta. Fie şi din cauză că nu e bine să faci ceva cu inima îndoită, după cum îndeamnă Apostolul Pavel (nu mai ţin minte în ce loc).

În prealabil postat de N.Priceputu

Aşa cred şi eu.

În ce priveşte întrebarea topicului, mi-e greu să dau un sfat. Dacă aş fi, însă, în situaţia descrisă şi aş avea reţineri, cred că le-aş asculta. Fie şi din cauză că nu e bine să faci ceva cu inima îndoită, după cum îndeamnă Apostolul Pavel (nu mai ţin minte în ce loc).

Si eu le-as asculta. Cu urechea, Cristian, cu urechea inimii, cu urechile cele de auzit...:) Nu insa inainte de a-mi face, cu acest binecuvantat prilej (incercare) un atent examen al constiintei. Altminteri ma trezesc ca ascult (in sensul ca urmez neconditionat si obedient, precum cateaua lui Pavlov ori precum roboteii lobotomi) orice retinere, orice soapta, fara minim proces de sine, fara strop de discernamant.
Pai eu am constatat, frate, ca dimpotriva: credinta vie, asa cum mi se pare ca traiesc eu la nivelul meu de broscar si asa cum am citit ca au trait-o in viata de zi cu zi cuviosii, credinta vie ESTE UN PROCES SINUSOIDAL, IAR NU O BARA FIXA DE OTEL. Este un permenent proces de confruntare cu sine, este o necontenita lupta cu indoiala, cu ipotezele despre tine si Mila Domnului fata de tine omul credincios, este un lant de decizii dilematice, este o perpelire continua, rasplatita uneori cu harul pacii si al linistii, alteori insotita cu sfanta oboseala, alteori cu caderi mari si pierderi ale harului.
CREDINTA NU E DE LA SINE INTELEEASA CI E O LUPTA CARE TREBUIE DES RECASTIGATA, FIIND ADESEORI PIERDUTA. Cine crede altfel, ori e mort sufleteste si viseaza ca crede, ori se minte pe sine de crapa pietrele... Dar nu vede.

Inainte sa postez opinia mea m-am imaginat cateva clipe in locul surorii noastre. Apoi am cugetat mai mult asupra situatiei de ansamblu.
Si mi-am dat seama de un lucru: nu Il avem pe Hristos in inima noastra (macar ca Il iubim asa cum ne duce pe fiecare credinta, cata este) ca sa facem lectii de cateheza la nesfarsit si ca sa preamarim justetea politicii unora dintre fractiunile ideologice ale Bisericii (ma refer la pastorii foarte radicali, care pazesc imunitatea sistemului de credinciosi, ca un fel de celule albe cu dintii-fierastrau ai enzimelor lor). Cand ma rog la Dumnezeu putin imi pasa de teologia unui radicalist ortodoxist numit x sau y. La Domnul sunt atunci, nu la citatul din pixulescu sau vasilescu, sa fie sanatos! Nu teologhisesc cand ma rog!!! Plang, soptesc, ascult launtrul, imi strunesc atentia la rugaciune, iata astea fac si altele asemenea.
Doar n-o sa-mi obturez singur zvacnetul inimii gandindu-ma la nu stiu ce oprelisti ale nu stiu cui. Sunt atat de multe precizari in Biserica in legatura cu chestiunile astea pe care insa unii le iau dor cum si cat le convine. Aceasta apucatura a mintii nevrotice se numeste in diverse chipuri si este o selectare, o extragere si o subliniere a unor elemente, acelea care convin nucleului nevrotic (uneori celui psihotic). Nu castiga omul nimic facind asa, dimpotriva, isi hraneste boala cu uinca un verset, cu inca o pravila proasta, cu inca un sfant pe care de fapt il batjocoreste. Viata credintei e ceva ce tine mereu de ansambluri, iar nu de parti. Dar noi scotomizam si selectam doar ce convine micilor noastre interese meschine. Iata pericolul, in cateva vorbe schitat.
Pe Hristos Il avem in primul rand ca sa trecem peste necazuri, peste scarbe, prin incercari si ispite. Uneori aroganta si autosuficienta noastra sunt atat de mari incat alegem mai degraba sa nu dam curs sentimentelor noastre omenesti, negindu-le mai degraba si sugrumindu-le, decat sa ne ascultam soapta inimii. In definitiv, daca fiind silit de imprejurari ma rog la un moment dat intr-o moschee sau o catedrala gotica, fiind eu cu gandul la Dumnezeu ASA CUM SIMT SI CRED CA ORTODOX (altfel cum ar fi de fapt posibil???, cata vreme eu sunt cine sunt si cum sunt: ortodox, iar nu de alta confesiune), nu cred ca imi ranesc sufletul.

O situatie de exceptie nu se abordeaza cu aceleasi procedee ca situatiile obisnuite, Cristian... Putina flexibilitate in plus ar fi de dorit. Incrancenarea si ideatia fixista e o limita, Cristiane, nicidecum o virtute. Eu asa cred.

În prealabil postat de ioan cezar

ASA CUM SIMT SI CRED CA ORTODOX (altfel cum ar fi de fapt posibil???, cata vreme eu sunt cine sunt si cum sunt: ortodox, iar nu de alta confesiune), nu cred ca imi ranesc sufletul.

Poate în locul ei şi eu aş face ca tine, pentru că nu mi-aş simţi ameninţat felul în care cred. Deja ştiu cum cred şi de ce sunt ortodox. Sora care a pus întrebarea, însă, pare nesigură, poate din cauză că nu are foarte clare reperele dreptei credinţe.

În prealabil postat de N.Priceputu

Poate în locul ei şi eu aş face ca tine, pentru că nu mi-aş simţi ameninţat felul în care cred. Deja ştiu cum cred şi de ce sunt ortodox. Sora care a pus întrebarea, însă, pare nesigură, poate din cauză că nu are foarte clare reperele dreptei credinţe.

Poate... Ea stie mai bine ce si cum...
Ne-a cerut un punct de vedere. Eu l-am precizat pe-al meu, un oarecare punct de vedere sub soare, unde-i loc si de balarii ca mine, nu doar de alese flori si arbori ai credintei veritabile.

Mai departe, pace ei si Domnul s-o ocroteasca si sa o lumineze cu harul Lui! AMIN+