Mantuirea

În prealabil postat de Tartaruga

Ca orice profetie care vorbeste despre Hristos, si profetia din Ieremia s-a adeverit in momentul in care Domnul Iisus a venit pe pamant. Profetia spune ca oamenii erau invatati direct de Dumnezeu, si exact asta se intampla, Iisus cel care ii invata era Dumnezeu, si tot profetia spune ca oamenii nu mai aveau nevoie sa li se spuna "Iata-L pe Domnul" caci asa si era, toti de la mic la mare stiau de la sine cine era Domnul fara sa le mai spuna nimeni. In acest sens este elocventa parabola samaritencei de la fantana, care regrupeaza toate aceste elemente, si iata cum se ajunsese si aici pe site la un pas de dezlegare daca nu s-ar fi impotmolit la o explicatie eronata a pasajului cu secerisul interpretat in mod gresit ca fiind profetii cei ce ar fi semanat cand de fapt era Iisus trimis de Tatal tocmai pentru a implini profetia si a-i invata pe oameni cu putere mare despre El in asa fel incat sa nu mai aiba nevoie sa ii invete nimeni altcineva despre Domnul asa cum se intampla in VT cand erau invatati de profeti.

Pasajul este din Ioan, capitolul 4:

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

Este clara profetia lui Ieremia, Dumnezeu a venit pe pamant sa-i invete in mod direct pe oameni, si chiar daca la inceput credinta vine din auzirea Cuvantului de la altii, ca de exemplu de la Samariteanca, pana la urma omul crede pentru ca el insusi aude Cuvantul de la Dumnezeu si stie de la sine, ca si oamenii din parabola, ca Iisus este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii. De aceea apostolii culeg de unde nu au semanat, caci chiar daca sunt ei cei care vestesc cuvantul, rolul lor este exact cel al samaritencei (care devine astfel apostol al Domnului), si anume de a da marturie oamenilor despre Iisus iar oamenii cred initial marturiei, ca si in pasajul amintit, dar apoi cred pentru ca ei insisi au auzit Cuvantul (in inima) si stiu de la sine ca Iisus este Hristosul, cel care ii salveaza. Se intampla inclusiv astazi mii de convertiri de acest gen, si toti cei convertiti sunt apoi ai lui Hristos, indiferent ce confesiune a avut cel care i-a vorbit de Hristos. Acela a fost doar o samariteanca, un apostol, care a cules de unde nu a semanat pentru ca, credinta omului, desi la inceput a venit prin ascultarea marturiei cuiva, a sfarsit prin a veni direct de la Dumnezeu stiind in mod lamurit ca Iisus este Hristos Mantuitorul.

Revenind la semanator, de ce la Ioan este folosit la plural cuvantul ducand in eroare pe unii care astfel au interpretat ca fiind vorba despre profeti in timp ce raspunsul corect era Dumnezeu, in speta Iisus? Raspunsul apare in mai multe versete care indica faptul ca nimeni nu ajunge la Iisus daca nu este chemat de Tatal, deci si Tatal este Semanatorul, si cel mai lamurit reiese din aceste versete de la Ioan, capitolul 15:

"12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină."

Deci samanta este intai pusa in inima omului de Dumnezeu Tatal, iar abia apoi, omul care este un rasad al Tatalui il recunoaste de la sine pe Iisus ca Mantuitor de indata ce ii aude Cuvantul. Cum s-a intamplat si in cazul meu si a multora care, citind de unii singuri Cuvantul din Evanghelie au stiut imediat ca Acela este Dumnezeu si este Mantuitorul. Si tocmai pentru ca Semanatorul este Dumnezeu, doar despre culegatori scrie ca isi aduna plata in Cer, Semanatorul doar se bucura impreuna cu culegatorii, pentru ca bucurie mare este in Cer cand un nou suflet isi recunoaste si accepta Mantuitorul.

Deci cine sunt cei din casa lui Israel si din casa lui Iuda cu care s-a facut acest Nou Legamant? Tot Domnul o spune intr-o alta intamplare din Marcu, capitolul 7:

24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.
29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

Deci casa lui Israel si casa lui Iuda este exact ceea ce spune numele, cu poporul evreu a fost incheiat legamantul, ei erau copiii ce il aveau pe Dumnezeu Tata din cauza Legii primite de la Dumnezeu si de aceea Mantuirea vine din Israel. Toti non-evreii erau cainii ce iata ca puteau primi niscaiva firimituri. Si tocmai credinta ii face sa fie acceptati si ei in casa lui Israel, sunt copiii credintei promisi lui Avraam de catre Dumnezeu. Si tocmai fiind copiii credintei, sunt si ei rasadele Tatalui care il recunosc pe Fiul si prin aceasta apartin de fapt casei lui Israel, cad sub incidenta Noului Legamant. Ori acest rasad al Tatalui nu-i altceva decat iubirea, aceasta iubire lipsea la farisei si de aceea nu-L recunosteau pe Iisus nici vazandu-L, si nici pe baza multelor lor cunostinte, in timp ce toti ceilalti care aveau in inima lor rasadul de iubire al Tatalui il cunosteau de la sine, chiar si pagani sa fi fost.


O duminica binecuvantata sa aveti.
Si nu uitati, nu exista Alt invatator decat Iisus Hristos, la El si doar la El gasiti Adevarul in toate! Urmati-L pe El si nu pe mine.
Multa pace!

Te rugam mai la deal sa aduci clar continutul ofertei tale ALTERNATIVE la ce avem noi, adica la sfanta noastra Biserica, cu toate ele ei.
Deocamdata ai continuat sa ne arati ca suntem prosti si mincinosi, cu tot cu Parintii nostri pe care noi ii urmam. Ai mai continuat sa ne certi la tot pasul, sa ne iei peste picior, sa ne scoti in evidenta fiecare inexactitate (reala sau inventata de tine), sa te tii batoasa (curat femeie crestina, evlavioasa, smerita si nicidecum roasa de resentimente feministe, cum am zis eu) inaintea mai multor barbati care nu au facut decat un singur lucru, cu efort constant in directia bunavointei: acela de a-ti aminti de Biserica si de a te orienta spre Ea.
Atat ai reusit sa raspunzi la rugamintea mea.
Nu-i bai, inteleg ca saracia e reala si nu pot decat sa deplang, nu sa critic.

Spui insa ca Dumnezeu iti vorbeste in inima, ca si noua, tuturor oamenilor adica.
Acum te rog iarasi un lucru, de nu ti-o veni si de data asta peste mana sa dai curs rugamintii mele.

Te rog asadar sa ne lamuresti cum e cu vorbitul acesta direct in inima. Cumva primesti toata invatatura direct in inima? Auzi cumva o voce (sau mai multe) in inima? Are glas mladios? Viril? Sonor? Soptit? Vorbeste in engleza? Poate in franceza? In vreo limba finougrica la care tu ai acces spontan, intelegind-o spre uimirea ta fara sa o fi insusit-o in prealabil?

Eu am spus ca prin multe forme sufletesti lucreaza chemarea (harul cu functia lui de chemare) lui Dumnezeu in inima omului. Am vorbit despre dorul de Dumnezeu.
Tu ne spui ca auzi (ba inca sustii ca toti oamenii aud pe Dumnezeu direct in inima, fara intermediari ori sprijin extern omenesc sau de alta natura) Cuvantul.
Vorbeste-ne cum e asta!
Te rog sa nu o iei la fuga spunind ca suntem impietriti, ca am auzi si noi daca n-am fi pacaliti si mai stiu eu cum.
Spune deschis cum cunosti tu si altii de-ai tai acest fenomen, ca sa avem o vaga orientare, o oarecare trezire cu ajutorul tau, ca doar esti crestina, sora de-a noastra si nu ne vei refuza cererea de ajutor, nu-i asa?

Cum cunosti tu ca e Cuvantul lui Dumnezeu vorbitor in inima ta si a altor ascultatori? Poti face o marturisire?

P.S. Ma bucur ca in incercarea ta de a te strecura cu o talcuire cusuta cu ata alba, ai folosit totusi cateva din precizarile mele din postarile anterioare Ai fi putut insa, daca erai un partener de dialog onest, iar nu fur de la aproapele, sa spui, sa recunosti ca ideea ori afirmatia cutare ori cutare nu e a ta ci ca ai vazut-o scrisa mai intai la mine, pe acest forum. Asa cum eu am recunoscut paternitatea sau simpla folosire a unui cuvant ori gand de catre un frate sau sora inaintea mea. Iata si acum: am folosit distinctia dintre harul chemator si harul lucrator preluind mesajele lui Catalin precum si unele parti din recomandarile in duh filocalic ale fratelui Eugen. Asemenea, m-am folosit de unele sublinieri ale fratelui Decebal. Si lista ar putea sa continue. Singura deosebire e ca eu prefer sa spun nu atat har chemator si har sfintitor, intrucat cred ca Harul e unul, ci aleg mai degraba sa numesc functii distincte ale harului: functia (finalitatea, lucrarea) de chemare, apoi functia de curatire, iluminare, desavarsire pentru lucrarea sfintirii omului.