Manuale de religie care promoveaza intoleranta religioasa si agreseaza psihic copiii?

În prealabil postat de zaharia_2009

Prin care se doreste, absolut impotriva firii, ca ea , Biserica, sa se adapteze la noi si nu noi la ea !!

Este o problema cruciala, e aici miezul lucrurilor. Ati formulat foarte clar si sanatos!
In orice caz, acest lucru trebuie sa ramana un principiu care nu trebuie omis nici o clipa.

Pe de alta parte, in mersul concret al evenimentelor, apar mereu complicatii la diverse paliere ale existentei.
Nu putem nega palierul social, intrucat toate acestea se desfasoara in societate, iar societatea este condusa de legi pe care sociologii cauta sa le scoata in evidenta. Legi puse de Dumnezeu in lume (prima societate era formata din 5 persoane, va amintiti?) si in care oamenii fac vrute si nevrute.
Nu putem nega nici palierul psihologic, deoarece aici in psihic (suflet) se intampla toate, inclusiv actele subiective, intime ale credintei, de care asculta mai apoi faptele comportamentale.

Din pacate sociologii si psihologii sunt in mare parte ascultatori de comanda lumeasca, nu divina, astfel incat stiintele socio-umane servesc in primul rand lumii secularizate, iar in mod secund Bisericii. Asa vedem ca se intampla.

Manualele scolare si profesorii de religie fac un lucru foarte important: amintesc, daca mai mult nu se poate deocamdata, ca viata oamenilor trebuie raportata si la vointa lui Dumnezeu, iar nu doar a societatii si individului uman. Si ca ierarhia are ca varf nu omul, ci pe Insusi Dumnezeu.

Insa modul cum se face lectia si calitatea manualelor sunt factori care sprijina procesul de educatie religioasa sau il saboteaza.

Au trecut pe aici cativa oameni care s-au laudat ca sunt profesori de religie sau ca vor sa devina.
O doamna care ne spunea cat e ea de mandra (sic!) ca le preda copiilor religia iubirii, ca le transmite iubirea, ca nu conteaza dogmele ci iubirea, ca Dumnezeu e in toate ca iubire, ca noi ii indepartam pe copii de la dragostea lui Dumnezeu cu teoriile noastre bisericesti invechite si ca ea, doamna, le aduce copiilor mesajul evanghelic adevarat etc.
Cu un astfel de profesor, care mai era si director de institutie prescolara (iata de unde poate sa inceapa putregaiul!!!), e limpede ca nu Biserica schimba lumea, ci lumea isi inchipuie ca poate schimonosi Biserica, dupa chipul veacului acestuia.
Un alt domn care, in mod evident, era analfabet in cele pedagogice, voia sa isi arate puterea lui de conducator spiritual asupra bietilor copii. Se visa deja un fel de Napoleon intr-o clasa de micuti inocenti. Va inchipuiti ca astfel de badarani nu pot sprijini educatia sentimentelor si purtarilor religioase, nu il pot reprezenta pe Hristos in ochii copiilor (iar acestia vad mereu in profesor mai mult decat este el in realitate, amplifica dimensiunile profesorului prin insusirile psihice specifice varstei lor).

Deci e important ce fel de oameni (cum sunt acei oameni) vorbesc despre Dumnezeu si om, dupa cum e important ce scrie in manuale si cum anume e prezentat mesajul.

Copiii au nevoie sa fie invatati cum sa isi adapteze viata lor la cerintele mantuitoare ale Bisericii. Iar aceasta se face cel mai bine cu ajutorul unor dascali care si-au adaptat deja viata in duh crestin, au imbunatatit-o fie si in parte, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.