Creatie versus evolutie

[r.mircea]

Bună ziua, și scuze pentru deranj.
În primul rând, consider că unele lucruri trebuie luate așa cum sunt. Iar aici mă refer la faptul că ar trebui ca cei ce vor să fie creștini să învețe să ia Revelația așa cum ni s-a dat. Să o aprofundăm cu inima. Dacă mă întrebați pe mine, consider că dacă Biblia zice că omul a fost creat în mod deosebit, chiar cu Mâinile Sale, atunci ar trebui să depășim aceste teorii, care spun că omul este un animal (Omul, intru cinste fiind, nu a priceput, alaturatu-s-a cu dobitoacele cele fara de minte, asemanatu-s-a lor (Ps. 48, 21)). Sigur, putem spune că există o relație foarte strânsă între plante, animale și om. Toate au fost plămădite din același pământ. Deci omul este înfrățit cu creația prin lutul acesta atât de simplu, și totuși atât de minunat. Dar până aici.

Noi vrem să știm sau avem pretenția că știm cum a creat Dumnezeu lumea? Care revelație ne-a spus că omul a evoluat din maimuță și din broaște? Darwin? Mitologiile păgâne antice? Așa de jalnici au ajuns creștinii, încât să ia ca fapte certe toate plăsmuirile omenești, și să conchidem că Dumnezeu și-a revărsat darul înțelepciunii într-un ateu?

Visele astea cu milioane și trilioane de ani s-au născut în mințile noastre înfierbântate, nu am văzut un Sfânt Părinte să tâlcuiască așa ceva. Chiar are nevoie Dumnezeu de atâta timp ca să creeze? Ultima oară când a creat ceva nu i-a luat mai mult de cinci minute (a luat pământ, a scuipat și a creat ochi pentru orbul din naștere). Să nu mai zic de faptul că Creația nu trebuie gândită doar materialist, ci și un pic transcendental. Cum au fost create viețuitoarele e un fleac (Să fie.... și s-a făcut), dar eu mă întreb cum a apărut pământul netocmit și gol și, implicit, materia primă? Pe ăla de unde l-a scos? Toate se leagă.

Deci nu vă supărați, dar ar trebui să ne smerim puțin, când vine vorba despre treburile Domnului. Ce este Revelație este Revelație. Este ceva mai presus de mintea noastră, ce nu puteam afla dacă nu ni se revela, corect? Deci de unde atâta infatuare din partea noastră?
Știm cu toții cine este cel care le sucește și le îmbârligă. Dumnezeu nu a cerut așa ceva de la noi.

Cum funcționează organismele vii, asta e altă mâncare de pește; cred că e doar presupunere să îți închipui modul de creare a ceva viu observând cum funcționează acel ceva (să nu uităm totuși că vorbim de borna 0 a creării vieții). Asta e, eu sunt mai romantic, așa... eu cred că Dumnezeu nu are nevoie de instrumente și modele, ci cred că ajunge doar să poruncească, și se face...

Îmi pare rău dacă vorbele astea v-au produs unora alergie sau greață, deși nu cred că ar avea de ce.... Am încercat să cobor puțin mintea mai jos, în inimă...