Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de andreicosmovici

As dori o precizare: abstinenta este vazuta ca ferire de a avea copii?

De ce nu pui aceste probleme duhovnicului tău? E mult mai potrivit.

În prealabil postat de andreicosmovici

Daca nu, atunci ramane sa vedem, asa cum am intrebat la inceput: cine si cum practica abstinenta? Cine si cum reuseste sa se sfinteasca reciproc, sot si sotie, prin intermediul abstinentei?

Din punctul meu de vedere sunt întrebări incomode. A vorbi de intimitatea ta cu soţia pe un forum pare puţin deplasat. Apoi riscul de fi interpretate greşit anumite trăiri...Aşa văd eu lucrurile, asta nu înseamnă că nu există posibilitatea să greşesc..

În prealabil postat de andreicosmovici

Mai exista o intrebare adiacenta: facerea de prunci este o datorie?

După cum au mai precizat şi alţi useri căsătoria nu este o fabrică de prunci. Pruncii sunt rodul iubirii dintre soţi, consecinţa iubirii, dar cu precizarea - căsătoria nu este nici binecuvântarea plăcerii dintre soţi sau după cum spunea fratele Cezar pe un alt topic, "Taina căsătoriei nu e un articol de lege privind legalizarea vieţii sexuale". Copii ar trebui lăsaţi să vină normal, de la sine nu cu programări, calendare sau alte planuri. De cele mai multe ori planul nostru nu se potriveşte cu cel al lui Dumenzeu.

Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce şi cât ne este nouă de folos. Sunt cupluri care traiesc fără să se ferească şi au 3-4 copii, iar alţii de de aceeaşi vârstă au poate 7-8. Iar dacă eşti hotărât să nu te opreşti, mă refer la numărul de copii, dacă îi faci în curăţie trupească şi sufletească, cu credinţă în Dumnezeu, atunci Dumnezeu îţi va ajuta să le oferi cele necesare creşterii lor.

Şi invers...nu vrem copii? Să trăim ca fraţii! Nu ca desfrânaţii.

În prealabil postat de andreicosmovici

Daca da, ce inseamna concret: in fiecare luna trebuie sa incercam sa avem copil?

Dacă între soţi există iubire şi aceştia îşi doresc să aibă copii, este normal ca din această iubire, ei să dea curs şi venirii pe a lume a copiilor. Dar a privi fiecare lună, an sau periodă din viaţă ca pe o normă de atins, mi se are o gândire destul de redusă. Dacă noi ne-am lăsa în voia lui Dumnezeu, aceste gânduri nu le-am avea...