Faurit intru primenirea forumului

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Miha-anca

Se spune ca e bine sa ne purtam sarcinile unii, altora. Si cum sa facem acest lucru, daca nu rugandu-ne unii pentru altii?!?
Nu prea am inteles de ce atata opozitie la a face grup de rugaciune, atata timp cat un duhovnic a binecuvantat initiativa. Inteleg ca pot veni si ispite, dar temandu-ne de ispite, sa renuntam la a ne ruga pentru cei, care au nevoie de ajutor? Teama nu e de la Dumnezeu.

In curand vine Postul Craciunului; probabil ca iar vom porni un grup de rugaciune. In anii trecuti unii s-au rugat individual, altii in grup. E un fel de a spune, caci fiecare a stat la el acasa si a spus rugaciunea sau Psalmii stabiliti in asa fel incat sa cititm Psaltirea zilnic. Si ce bucurie, cand am dus la bun sfarsit rugaciunea, pe care ne-am angajat sa o facem.
Cei care nu vor sa se roage impreuna cu altii, sa nu o faca; iar cei care au facut acest lucru, sa continue; sau care nu au mai participat la rugaciunea comuna dar doresc sa faca acest lucru, sa se alature. Lumea are nevoie de rugaciune!

Desi scopul si sensul acestui fir de discutie este unul clar , eu am sa incerc sa raspund postarii evidentiate de mine, adica sa ies putin din context .
Poate ca totusi fratii iertatori si ortodocsi nu vor amenda aceasta incercare a mea si vor face dragoste si iertare frateasca suportindu-ma .

Asadar , sorei M-Anca :

Este f. adevarat ca invatatura hristica spune sa ne purtam sarcinile unii altora caci asa ne vom mintui .
Dar Scriptura nu este un tratat de teologie , o lucrare in extenso, atotexplicativa . Rolul acesta il au sfintii si parintii bisericii si insasi Biserica .
Adica , noi trebuie sa avem bunavointa, iubirea frateasca si dorinta de a purta sarcinile altora , dar atunci cind ne bagam sub sarcina altuia este musai sa vedem daca o si putem duce, ajutindu-l, sau ne vom strivi si noi insine sub greutatea ei .
Daca eu duc un sac de 60 de Kg. in spinare si istovit ajungind, cad la un moment dat sub greutatea lui , iar dumneata sora, fiind pe acelasi drum cu mine, si coborind si mata de la Ierusalim , ma vezi si ai dragostea sa ma ajuti, vi degraba si fara judecata iei pe umeri cele 60 de Kg. nu cred ca vei zburda cu greutatea ci din contra , ca nici macar, cu trupul tau feminin si gracil, nu vei urni sacul . Sau daca te incapatinezi , ori chiar ma iubesti atit de mult incit te vei invirtosa sa ridici sacul , vei cadea in scurt timp lovita de greutatea lui !
Si atunci , nici pe mine nu m-ai ajutat si si pe tine te-ai vatamat !
Care este folosul ? Care este iubirea cea adevarata ? Care este discernamintul duhovnicesc in tot acest exemplu ? Cu ce ne-am folosit unul de altul ?

Trebuie sa sti, si sunt convins ca sti deja acestea, ca in toata viata si tot locul nostru de pe aceasta lume functioneaza regulile, invataturile , conditiile ... pt. a putea trai cu folos si spre mintuire . Dar mintuirea nu se face, nu se lucreaza la intimplare , dupa cum ni se pare fiecaruia ! Ce bine ar fi fost daca se putea face si din intimplare !
Daca nu le implinim pe acestea , inafara faptului ca ne aratam mai mult neintelepciunea decit dreapta judecata, zile bune nu vom ajunge !
Daca noi din multa graba (prefer acum sa ii spun asa !) ne repezim, sau chiar si pe indelete putem face greseli, fara sa judecam bine situatiile si in loc de dreapta socoteala si buna rinduiala aplicam gresit o invatatura de credinta ... nu facem decit sa ne vatamam pe noi ! Sau cum spune acelasi Iisus in Scriptura : orb pe orb calauzind , cad impreuna in prapastie .
Credinta dreapta si mintuitoare presupune tinerea cont a multor invataturi , a tuturor , si nu numai a celora pe care ni le amintim sau le apreciem la un moment dat ! Adica , nici o data sa nu ne grabim sa facem un lucru recomandat de Scriptura ,pt. noi , ca si pt. aproapele, bucurosi ca implinim poruncile , ci din mare incontra, sa stam tare bine si sa cugetam daca putem face acest lucru si mai ales daca trebuie facut acest lucru in conditiile in care el ni se prezinta . La tot pasul omul este supus ispitirii si mai ales inselarii vrasmasului ! Sa nu uitama asta ! Negresit, la orice fapta buna pe care voim sa o implinim sigur ne vom ciocni (mai mult sau mai putin) de vrasmasul !
Iar a trage pt. pacatele altora , in care singuri ne bagam sub greutatea lor, poate insemna in cele mai multe cazuri ispitiri si patimiri dintre cele mai diverse greutati . Daca nu facem invataturile Scripturii cu discernamint si cu paza buna , apoi pt. mindria noastra nebanuita va veni ispititorul si ne va frige el sufletul de nu vom mai sti pe unde sa scoatem camasa .
Am mai si spus prin alte postari ca unii dintre noi au avut ocazia , chiar de mai multe ori, sa primeasca asemnea razboaie si sa aibe de furca tare neplacut dar mai ales in mod nebanuit , nestiind nici macar ce se intimpal cu ei, de ce si mai ales pt. ce , adica de unde ii vine raul !

Si iarasi am mai spus , ca pacatele cele mai frecvente la tinerii intre 17-69 de ani sunt cele ale sexului . De multe ori , din lipsa cunoasterii temeinice a invataturii ortodoxe, nici nu stiu ca ei desfrineaza chiar in sinul familiei . Sau poate ca pot fi pacate legate de altceva : mers pe la descintatoare, fermecatoare , ghicitoare chiar simple (mamica sau sora noastra , acasa , in joaca cu o cesca de cafea !), ignorarea virtutilor crestine , tagaduirea existentei, milei sau puterii lui Dumnezeu , chiar si in gluma , ascultarea nevinovata a prezicerilor astrologice de pe posturile Tv chiar in mod nevinovat (adica : lasa ca eu nu cred astea dar le urmaresc asa, din obisnuinta ) ... si cite si mai cite alte si alte pacate grele (cele pe care le-am enumerat eu aici , casi cele f.f. multe amintite in molitva de la spovedanie sau in molitvele sfintilor Vasile , Ioan Hrisostom, Ciprian, etc) pot fi savirsite fara de cunostinta , dar noi , prin propria voie , sa ne facem partasi la ele si sa incepem sa patimim alaturi de faptas .
Pt. ca sa putem sa ne rugam pt. altii , ori trecem cu buna stiinta peste toate aceste considerente si ne asumam patimirea ori care ar fi (de obicei asa se face in mod normal pt. membrii familiei, apropiatii nostrii, casnicii nostrii, copii) ori trebuie sa cunoastem cit mai bine cam cum sta cu practica ortodoxa cel care cere ajutor in rugaciune si sa putem aproxima sub ceea ce ne bagam !
Dar ca si conditie minima pt. a putea sa te rogi pt. cineva trebuie ca acesta macar sa se spovedeasca regulat si sa practice dupa puteri virtutiile (sa le zicem asa) ortodoxe : postul , rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, milostenia din inima si nu din mindrie, si prezenta negresita de la slujbele bisericii .
Daca acel cineva nu face aceste minime lucruri(adica nu vrea sa se pocaiasca) dar cere ajutor (ca nu este deloc greu sa ceri ajutor !) atunci lucrurile nu mai sunt in buna rinduiala pt. noi si el si nu mai poate avea scapare reala decit pe la batrinii rugatori , obisnuiti cu razboiul duhovnicesc si care se incumeta la asa ceva ... dar si aceia cer/recomanda macar o minima pocainta . Pt. ca daca tu nu vrei sa faci nimic pt. tine , atunci greu de tot mai poate cineva sa te ajute !

Acum , ca si o concluzie , fiecare face ce voieste si cum indrasneste , dar indiferent ce ajutor vrei sa dai verodata (primajutor medical, ajutor naufragiatilor, remorcarea vehiculelor avariate, evacuarea oamenilor din medii periculoase , razboi, cataclisme naturale... orice fel de fel !) daca acesta duce la caderea si pieirea ta , atunci este lesne de vazut ca ori ai gresit din neatentie , ori ca din mindrie ai fost osindit la rindul tau pt nesocotirea bunei rinduieli si a dreptei socoteli !

Cei ce au duhovnici incercati , cunosc aceast aspect care le-a fost predat , fie ca si invatatura de credinta fie din dorinta de a-i feri de ispitiri care uneori pot fi tare grele si care ii pot duce in caderi cel putin la fel cu cele pt. care au primit sa se roage !


NB: daca intelegi ca exista si ispite... va veni vremea sa intelegi ca acestea pot fi atit de mari incit sa te copleseasca ! Sa nu crezi ca ispititorul se joaca de-a vatiascunselea cu cei care urmaresc mintuirea !
Nici un marinar nu se arunca in marea involburata ca sa o treaca ci asteapta macar sa se domoleasca putin . Dar cind este prins pe neasteptate in furtuna mare , atunci ori desnadajduieste si moare , ori se lupta , dupa puteri, sa traiasca si sa ajunga la liman !
Dar sunt 2 lucruri absolut diferite !