Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preacurată, Preafericită Stăpână, bucuria negrăită a cetelor îngereşti şi cununa milostivirii spre care aleargă neamul omenesc, ca Una Ce singură stăpâneşti înălţimile cele neajunse de gând ale slavei dumnezeieşti, iar de pământ nu Te depărtezi cu neîncetata rugăciune, auzi suspinurile inimii robilor Tăi şi potoleşte întristarea sufletelor noastre.
Ca pe O Mireasă alaiul fecioarelor cu făclii în mână Te-au condus către templul Domnului, pe Tine, Făclia înţelegătoare a veşnicei Lumini. Aprinde Preacurată, şi în inimile noastre focul rugăciunii care să mistuie toate gândurile cele deşarte şi să ne strălucească lumina înţelepciunii. Gătită fiind a urca treptele tuturor virtuţilor cu puterea Harului dumnezeiesc, ai intrat în Biserica Stăpânului fiind întâmpinată de dreptul Prooroc Zaharia. Întinde-ne mână de ajutor şi nouă pentru a urca toate treptele despătimirii şi a ne înfăţişa lui Hristos-Dumnezeu vase curate şi folositoare spre toată trebuinţa duhovnicească.
Îngerii foarte s-au minunat când arhiereul Zaharia ca pe un sfeşnic Te-a aşezat în Sfânta sfintelor în aşteptarea Făcliei vieţii veşnice. Luminează şi cămara inimii noastre cu razele gândurilor dumnezeieşti, ca să ne curăţim haina sufletului în lacrimile pocăinţei şi să ne facem sfeşnice primitoare ale făcliilor înţelegerilor îngereşti ale iubirii Cuvântului.
Drepţii Tăi părinţi cu evlavie şi cu bucurie Te-au adus pe Tine, lumina bucuriei lor, în casa Domnului, ca să uiţi casa părintească şi să găteşti lumii spre odihnă cu pietrele rugăciunilor Tale cămări de taină în Împărăţia cea de sus. Deschide-ne Preacurată, uşa milostivirii, nouă, celor ce prin păcat ne-am depărtat de Dumnezeu, ca să intrăm în cămara Mirelui Hristos şi ca nişte slugi netrebnice stând la picioarele Lui să ascultăm cuvintele cele dumnezeieşti. Dăruieşte-ne încă şi putere spre plinirea voii Stăpânului, ca să ne învrednicim a fi număraţi în cămara cea de nuntă împreună cu aleşii Săi.
Îngerii cu teamă şi cu bucurie în jurul Tău dănţuiau, minunându-se cum ar putea să se atingă cu aripile rugăciunii lor de Tine, Cămara însufleţită în care avea să Se odihnească Împăratul vieţii. În priveliştea ochilor îngereşti străluceai Tu, Pruncă dumnezeiască, Cea rânduită a fi mai presus de măriţii heruvimi şi de înfricoşătorii serafimi. Taina cea minunată a aşternut tăcere şi peste minţile îngereşti şi nepricepându-se mai mult Ţie Îţi aduceau laude după vrednicie. Din mâna Arhanghelului Gavriil ai primit mana cuvintelor înţelepciunii, care-Ţi luminau mintea prin primirea valurilor de înţelegeri dumnezeieşti. Prin minunata lucrare a rugăciunii văzătoare de taine cereşti Te-ai gătit ca o Sfinţită a cuprinde deplin în braţele sufletului Tău pe Cel Ce Se odihnea în sânurile Tatălui. Străină ai fost de atingerea vreunui gând de necurăţie şi Cel Preacurat întru Tine Şi-a aflat odihnă mai mult decât în orice loc de pe pământ. Pentru aceasta, cu ce cuvânt vom îndrăzni noi, nevrednicii, a ne apropia de înălţimea vieţuirii Tale cu totul nematerialnice, măcar că în trup petreceai pe pământ ? Iată, în locul cuvintelor dumnezeieşti noi dăm sufletului ca hrană neîncetată gândurile cele de multe feluri răsărite din lucrarea plină de răutate a patimilor. La poveţele îngerilor păzitori nu plecăm urechile inimilor noastre, însă ne grăbim totdeauna a pune în faptă gândurile de răutate insuflate de vrăjmaş. Ochiul inimii noastre nicidecum nu voieşte a privi spre faptele duhovniceşti şi mintea cea uscată de arşiţa patimilor nu o stropim cu gândurile rugăciunii, ci o lăsăm să hoinărească şi să cadă roabă vrăjmaşilor nevăzuţi. Haina sufletului nostru e pururea plină de toată necurăţia cea din păcat, în timp ce Tu, Prealăudată, ai ţesut din însuşi preacurat trupul Tău haină Celui Nevăzut, ca să Se arate lumii Dumnezeu şi Om.
Ca O Cămară dumnezeiască Te-ai gătit umplându-te de tămâia rugăciunii de laudă şi Rai înţelegător Te-ai arătat prin lucrarea neîncetată cu gânduri smerite a pământului virtuţilor. Arată-ne şi pe noi iubitori ai înţelepciunii celei de sus, stropind sufletul nostru însetat de mântuire cu picăturile rugăciunii Tale.
Nepricepându-ne nici măcar a Te lăuda ca Arhanghelul şi fiind cu totul biruiţi de neputinţa noastră, îndrăznim a ne apropia de Tine şi, ştiindu-Te Maică multmilostivă, cerem să depărtezi de la noi toate gândurile răutăţii şi să ne arăţi şi pe noi biserici vii ale Treimii întru care să strălucească totdeauna cântările laudelor îngereşti. Amin.