Tind sa cred ca toate aceste convingeri conform carora hipnoza care se practica in cadrul psihoterapiei este similara cu un soi de magie neagra in care terapeutul este un vrajitor care ii induce clientului un somn adanc in care il poate pune sa danseze pe sarma,sa ii spele creierul sa sa il transforme intr-un soi de maimutica dresata care executa comenzi se datoreaza doar si numai lipsei de informatie.
In primul rand in cadrul psihologiei moderne,hipnoza clasica,totala este istorie,pentru simplul motiv ca este o procedura periculoasa.Astazi se mai practica doar hipnoza ericksoniana,care se refera doar la o stare usor modificata de constiinta,adica respectivul client este perfect constient de el insusi,de locul si cadrul in care se afla si de absolut tot ceea ce se intampla in cadrul procesului terapeutic si care in acest cadru securizant pentru el,este incurajat in a-si accesa si debloca resurselor interioare si rezolva anumite conflicte interioare,traume etc.
Terapeutul nu impune sau induce nimic,el doar sustine si insoteste clientul sau in a descoperi noi oportunitati si solutii neexplorate.
Se foloseste cu succes si in psihologia clinica,in special in tulburari psihosomatice,stres post traumatic,tulburari sexuale,depresie, anxietate,atac de panica,fobii, etc.
|