GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Permiteti-mi sa exprim o dilema: lauda de sine sau marturisire spre slava lui Dumnezeu?
Alegerea si expunerea selectiilor din cartile duhovnicesti in leaganul discutiilor dintre frati, poate fi un lucru foarte bun, macar pana la o vreme.
Uneori vin firesc si ecouri din partea cititorului, care este miscat de un cuvant sau altul si resimte dorinta de a rosti la randul sau o opinie personala, de a povesti sau de a intreba etc.
Dar cand ecoul unui text duhovnicesc este exprimat de o persoana pe forum, am sesizat ca uneori fratii ii reproseaza marturisitorului ca se umfla in pene, ca se lauda, ca cerseste stima s.a.m.d.
Multi s-au retras in carapace din pricina asta, pana au devenit purici sau umbre ale trecutului forumistic.

Va multumesc pentru ingaduinta!

Am cunoscut odata pe cineva, un vietuitor monahal care o facea pe nebunul. Am avut ocazia sa il cunosc indeaproape, cat sa imi dau seama ca doar facea si nu era chiar nebun. In una dintre zile si-a dat in vileag o eroare in gandirea sa spunand ceva de genul
"Decat sa faci o fapta buna si sa te mandresti, mai bine nu o mai faci!"

Un alt monah fiind de fata si auzind s-a autosesizat si a intervenit in discutie: "Dragul meu, deci de asta faci tu pe dracusorul printre noi! Uite ce va spun la amandoi, ca un om batran ce sunt. A biruir mandria inseamna a lega pe Lucifer in lanturi, ceea ce pentru mine ca biet muritor imi pare peste puterile mele. Din mitrasul maicii mele m-am mandrit si pana la moarte voi cadea in aceasta patima. Daca nu in vazul tuturor, macar in sinea mea ma voi mandri si tot mandru ma voi numi. Daca poti sa faci o fapta bunape ascuns, atunci asa sa faci! Dar sa te infranezi de la fapte bune???... "

Pentru cei care critica fapta cea buna sub pretextul mustrarii am un cuvant pe care l-am retinut din filmul Ostrovul: "Oare de ce l-a ucis Cain pe Abel?"

Mai bine de 10 ani am trait ca un robot, fara sa-mi manifest sentimentele socotind ca eram pe drumul catre desavarsire. Cu timpul am ajuns a-i socoti inferiori pe cei ce se exterioarizau si care se hraneau cu vorbe dulci pe care le socoteam niste infantilisme ce-mi provocau o scarba teribila.

Abia cand L-am aflat pe Hristos, am inteles cat de folositor este sa de bucuri de bucuria semenilor; cat de util este sa nu cauti nod in papura; cata mangaiere dobandeste inima mea cand privesc partea plina a paharului.