Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[sophia]

Incerc sa inteleg ceva.

Cineva a pus pe alt fir o poveste din Limonariu. Citat si gata.
Eu acum o gramada de nelamuriri acum.
Fericiti care stiu totul...
Povestile acestea sunt scrise probabil din vremurile de acum 2000 ani.
Noi nu stim cum s-au derulat toate. Nu e totul sa citim si sa citam. Trebuie sa si pricepem totusi.

Deci:
O femeie s-a dus sa roage la mormantul lui Iisus si Maica Sa n-a lasat-o sa intre ca nu era de-a Lor.
Femeia a chemat diaconul si a impartasit-o.

Intrebari:
Numai cu acel Botez a devenit de-a Lor?
Adica eu imi imaginez ordinea asa: sa crezi, sa te botezi si apoi sa te impartasesti.
Se intelege din poveste si asa: ca femeia credea in Iisus, dar nu avea voie sa intre nefiind impartasita. O oprise Maica Domnului.

Ce anume insemna de fapt "nu esti de-a noastra"?

Si cum adica a chemat diaconul? Nu preotul? Si acela a venit acolo, la mormant? Inseamna ca nu existau inca biserici crestine. Sau nu ca acum...
Cum se faceau toate?
Care dintre apostoli a ramas in Ierusalim?

Si Iisus nu a alungat pe nimeni care venea la el. Si veneau din tot felul de neamuri/semintii. Nu-i intreba nimic, poate ii stia cum sunt. Doar spunea "credinta ta te-a mantuit". Dar la femeie insemna brusc ca nu e primita pentru ca e eretica (n-am inteles de ce). Credinta nu i-a fost suficienta.

Pare cumva ca Maica Domnului era mai severa decat El. Si avea un rol in biserica, sau macar cunostea oamenii si ii deosebea.

Multe nelamuriri...

Voi intelegeti chiar totul?