Poezii preferate...

Cuvântul
de Daniel Turcea

Adevărul s-a revelat în cuvinte
şi în tăceri,
în minuni şi-n legi de minuni,
în metafore şi-n numere,
dar mai ales în taine.

şi iată, la plinirea răutăţii veacurilor,
în trup omenesc,
unindu-ne cu El.

Dar ce-a a fost înainte de El şi-a continuat
fără El, poartă stigmatul sterp al
lipsei de har, al apostaziei,

nu prin iniţiere se lasă descoperit
Adevărul, El nu este un secret,
ci însăşi desăvârşirea,
cea care arde vasele literelor
şi-ar face grămăjoară de cenusă,
gândul cel orgolios.

El, Adevărul, Se descoperă
pe cât îi este cu putinţă celui
ce-L caută, ce-L doreşte,
ce-L iubeşte, ce-L crede,
ce traăeşte în El,
Se descoperă prin
traire...
celor cu inima curată,
blânzilor şi smeriţilor lumii,
celor ce pot iubi,
Desăvârşirea,
Izvorul,
Iubind astfel pe fiecare om,
fratele lui.
Ascet este cel ce nu
urăste nici un om, chiar când
acesta îi doreşte moartea.
Cel ce-i iubeşte pe toţi,
iată suprema asceză.

El a pătruns esenţa lumii
văzute şi nevăzute,
acela nu mai poate muri.

Dar nu există luptă cu sine
şi cu aparenţele lumii,
cu trupul şi cu spiritul,
ca intregul cosmos, ca această
acesză a dragostei
umile, desăvârşite...

cel ce o trăieşte până la
sfârşit, până în prima zi
a veşniciei, a începutului
trăirii, urcării, progresului
veşnic în Adevăr,
este un stâlp al lumii,
a regenerat lumea,
acea lume ce place lui
Dumnezeu,
lumină şi dragoste...

iată de ce iniţiaţii,
ştiutorii de secrete ale lumii,
magicieni - amici ai întunericului-
descoperitori de numere
de formule, de puteri,

alchimişti ai cuvintelor
- şi numai atât -
nu au cum, netrăind,
nefiind fii ai Adevărului, să-l
cunoască.

Simpla enunţare a unei
taine nu este taină,
dar cel ce o cunoaşte şi
o trăieşte, cel
ce i-a gustat răcoarea,
flacără numind-o, însăşi
cuvintele cu care-o face
alcătuiesc acea taină.
Fără Har, nimeni
nu poate trăi în adevăr.